România nu cheltuie doar mult, ci şi prost / E absolut necesară o reformă reală a cheltuielilor publice

În 2024, statul român a cheltuit 545 de miliarde de lei doar pentru a se întreține. Investițiile și dezvoltarea au rămas în plan secundar, în timp ce deficitul a atins un nou vârf istoric, potrivit unei analize prezentate de Csaba Bálint, membru al Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României (BNR).

România se confruntă cu una dintre cele mai dezechilibrate structuri bugetare din Uniunea Europeană. Deși veniturile totale ale statului s-au ridicat la 601 miliarde lei, cheltuielile au depășit 764 miliarde, ceea ce a generat un deficit bugetar de peste 163 miliarde lei, adică 9,3% din PIB – un nivel considerat nesustenabil de Comisia Europeană și de agențiile de rating internaționale.

România nu cheltuie doar mult, ci şi prost

În 2024 cele mai mari cheltuieli ale statului au fost, potrivit ct100%.ro:

• Salariile din sectorul public – 196,464 miliarde lei
• Pensii, alocații, ajutoare sociale – 239,895 miliarde lei
• Consum intermediar – 109,555 miliarde lei

Aceste trei categorii au însumat 545,914 miliarde lei, adică 91% din veniturile totale ale statului.

În timp ce peste 545 miliarde de lei se duc pe întreținere și redistribuire socială, pentru investiții rămân doar 102,5 miliarde lei, adică puțin peste 13% din totalul cheltuielilor.

Alte cheltuieli importante includ, aşa cum a punctat Csaba Bálint:

• Dobânzile la datoria publică – 41,087 miliarde lei
• Alte cheltuieli – 75,202 miliarde lei

Aşadar, România se împrumută masiv nu pentru a construi spitale, școli sau autostrăzi, ci pentru a plăti salarii, pensii și facturi curente.

România nu cheltuie doar mult, ci şi prost

În mod ideal, veniturile unui stat ar trebui să acopere cheltuielile curente, iar împrumuturile să fie direcționate spre investiții. În cazul României, realitatea este inversă: cheltuim mai mult decât producem, iar diferența este acoperită prin datorie.

Această structură bugetară nu doar că este ineficientă, dar expune țara la riscuri majore în fața crizelor externe sau a volatilității piețelor financiare. Creșterea dobânzilor sau deteriorarea ratingului de țară pot transforma rapid această vulnerabilitate într-o criză de finanțare.

România nu are neapărat un stat mai mare decât alți membri UE, dar are un stat mai ineficient. Banii publici nu sunt direcționați spre domenii esențiale pentru dezvoltare, ci spre susținerea unui aparat administrativ greoi și a unor obligații sociale deja împovărătoare.

În aceste condiții, discuția despre creșterea taxelor sau reducerea deficitului nu poate avea loc fără o reformă reală a cheltuielilor publice. Dacă România vrea să iasă din logica unui stat care doar supraviețuiește, trebuie să își regândească din temelii modul în care își alocă resursele.