LA MEZAT. Pentru că afacerile nu mai merg ca altădată, Mulți proprietari de pensiuni și hoteluri și-au scos afacerile la vânzareLA MEZAT. Pentru că afacerile nu mai merg ca altădată, Mulți proprietari de pensiuni și hoteluri și-au scos afacerile la vânz

Criza financiară a lovit mai toate domeniile de activitate, inclusiv afacerile proprietarilor de hoteluri și pensiuni agroturistice.

Practic, după o perioadă în care au investit foarte mulți bani, unii dintre ei apelând chiar și la ajutorul băncilor, clienții au cam început să dispară, iar încasările și profiturile tot mai mici din ultimul an i-au determinat pe foarte mulți oameni de afaceri să dorească să scape de afacerile care nu le aduc venituri nici cât să acopere cheltuielile. Ba dimpotrivă. Pe unii chiar îi obligă să plătească ratele bancare din profiturile obținute în anii anteriori, „subvenționându-și” afacerea din buzunarul propriu.

Motive ilare
De exemplu, proprietarul unui hotel situat chiar la intrarea în Poiana Brașov încearcă de mai bine de un an să-și vândă afacerea. Prețul inițial, stabilit în vara lui 2008, a fost de 3,5 milioane de euro. Acum, a ajuns la două milioane de euro, probabil din lipsă de clienți. Aflând că nu reprezentăm nici o agenție imobiliară care testează piața investitorul încearcă să ne atragă și mai mult în zonă. „Și vecinul meu vrea să vândă. Are o pensiune cu 22 de camere. Dacă vreți să le cumpărați pe amândouă prețul este de 4 milioane de euro”. Bineînțeles, prețul este negociabil. „Discutăm, fără nici o problemă”. Am discutat însă prima dată despre motivele care l-au făcut pe omul nostru să ia decizia vânzării hotelului, iar răspunsul ne-a făcut să zâmbim. „Sunt foarte ocupat să mă mai ocup de el. De hotel se ocupă acum fiica mea, dar ea e obișnuită cu viața de București, s-a plictisit să stea acolo, așa ruptă de lume. Așa că, am decis să vând, să ne mai liniștim. Și vecinul când a auzit că vreau să vând, a zis că vinde și el”.

„Plec în America”
Și în centrul Brașovului sunt pensiuni și hoteluri de vânzare. Una dintre ofertele postate pe net și localizată pe Dealul Cetății se vinde la 600.000 de euro negociabil, după ce în toamna lui 2008 proprietarul cerea 1,5 milioane euro. Prețul a scăzut destul de mult, unde mai pui că în primăvara anului trecut clădirea a fost renovată. Doar-doar s-o „lipi” cineva. Mai mult decât atât, „afacerea merge bine. Avem clienți, contracte cu firme. În octombrie (n.r.-2009) a mers puțin mai rău, dar au fost turiști, evrei români veniți în țară”, ne spune proprietarul. Și atunci de ce o vindeți? „Eu trebuie să plec în America pe vas și părinții mei nu se pot ocupa de hotel. Sunt bătrâni”.
Tot în Brașov, la câteva străzi distanță, pe strada Lungă, o elegantă pensiune a fost scoasă și ea la mezat. Unul dintre cei trei acționari ai societății care patronează stabilimentul ne dă de înțeles că unul dintre motivele pentru care pensiunea a fost scoasă la vânzare este tocmai parteneriatul anterior amintit. Însă, câteva minute mai târziu recunoaște că „problema asta cu criza a redus simțitor numărul clienților”. De altfel, restaurantul pensiunii nici nu mai funcționează din noiembrie 2009, cu o lună înainte ca anunțul de vânzare a pensiunii să fie postat pe net, iar prețul de 1,6 milioane de euro, este, cum de altfel ne așteptam, negociabil.

Clienți nu mai sunt, au rămas datoriile la bănci
Însă cele mai multe pensiuni agroturistice scoase la vânzare de către proprietari se află în zona Bran-Moeciu-Fundata. Practic, în aceste localități nu există stradă unde să nu fie de vânzare cel puțin una sau chiar două pensiuni agro-turistice, iar dacă aveți bani puteți chiar face cumpărături en-gros-turistice. Aici, acum câțiva ani, prin 2006-2007, banii se „făceau” ca niciodată. Săptămânal, localnicii erau asaltați de turiși de la București, Craiova și chiar Constanța care doreau să stea în gazdă pentru a petrece un week-end în stil tradițional. Adică, o cazare într-o casă țărănească, mese românești „împănate” cu cârnați, caltaboși și mămăligă și cu mult aer curat. Brănenii nu mai pridideau cu rezervările chiar în propria casă, în camerele de oaspeți. Atunci, mulți au decis că este cazul să pornească o afacere mai rentabilă decât prepararul brânzei și al cașului. S-au împrumutat de la bănci, au construit o pensiune lângă alta, una mai mare și mai fățoasă ca alta și au așteptat turiștii. Până în iarna lui 2008, aceștia nu lipseau în nici un week-end. Însă, odată cu apariția crizei financiare rezervările au început să se rărească, la fel și încasările, însă întreținerea „palatelor” acoperite cu gresie și marmură și datoriile la bănci au rămas, semn că mulți s-au întins mai mult decât îi ținea plapuma.      (A.Z.)