INS. Costul orar al forței de muncă a crescut în România cu 15,65% în trimestrul IV din 2017

În trimestrul IV din 2017, costul orar al forței de muncă a crescut cu 15,65%, în formă brută, comparativ cu trimestrul IV din 2016, și cu 2,37%, comparativ cu trimestrul precedent, arată datele publicate de Institutul Național de Statistică (INS).

În formă ajustată, costul orar al forței de muncă a avansat cu 1,29% față de trimestrul precedent și cu 14,29% față de trimestrul IV din 2016. Practic, în trimestrul IV din 2017, costul orar al forței de muncă a crescut în toate activitățile economice, comparativ cu același trimestru al anului precedent.

„Pe principalele activităţi ale sectorului economic, cele mai mari creşteri ale costului orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) s-au regăsit în activităţi de spectacole, culturale şi recreative (28,73%), în industria extractivă (21,56%) şi în activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport (16,61%), determinate în principal de aplicarea prevederilor legale în domeniu”, subliniază INS.

Cele mai mici creșteri au fost consemnate în tranzacţii imobiliare (6,78%), în activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (6,63%) şi în producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (6,49%).

În sectorul bugetar s-au înregistrat creşteri ale costului orar al forţei de muncă, în formă ajustată după efectul zilelor lucrătoare, ca urmare a aplicării prevederilor legale pentru personalul plătit din fonduri publice: în administraţie publică (27,58%), în sănătate şi asistenţă socială (18,56%) şi în învăţământ (16,81%).

Potrivit INS, indicele trimestrial al costului orar al forţei de muncă este un indicator pe termen scurt care permite evaluarea tendinţelor costurilor orare suportate de angajator cu forţa de muncă salariată. Costul cu forța de muncă are două componente: cheltuieli directe (salariale) şi cheltuieli indirecte (non-salariale).

„Costul total cu forţa de muncă reprezintă totalitatea cheltuielilor – directe şi indirecte – suportate de angajator cu forţa de muncă salariată. Conform metodologiei europene, sunt excluse cheltuielile suportate de angajator cu formarea profesională a angajaţilor, recrutarea personalului şi echipamentul de protecţie”, precizează INS.