Există o lege prin care se poate face Reforma Administraţiei Locale, dar nu se aplică / Ce economii s-ar realiza şi cine pune piedici

Există o lege prin care se poate face Reforma Administraţiei Locale, dar nu se aplică.

De peste două decenii, Legea 351/2001 stabilește criterii precise pentru ierarhizarea localităților românești. Astfel, un oraș ar trebui să aibă cel puțin 5.000 de locuitori, iar un municipiu nu mai puțin de 25.000, la care se adaugă obligații legate de dotări edilitare, de la rețele de apă și canalizare la unități sanitare și spații culturale. În realitate, România funcționează după o topografie administrativă care ignoră flagrant aceste criterii și, de fapt, ține cu dinții de o sumă de redundanțe financiare și mai ales logistice care nu se justifică și care îngreunează bugetul de stat fără să aducă concret beneficii cetățenilor de rând.

Practic, Reforma Administrației Locale propusă de către Guvern ca bază pentru jaloanele neîndeplinite din PNRR, dar și ca metodă de „subțiere” a aparatului administrativ local are deja o bază legală, care dacă s-ar aplica concret de mâine, punitiv, ar aduce la bugetul de stat un aflux de ordinul miliardelor de lei, așa cum a subliniat ziare.com.

Există o lege prin care se poate face Reforma Administraţiei Locale, dar nu se aplică

Conform unei analize HotNews din 2023, realizată după ultimul recensământ național desfășurat în România, aproape 80 de localități nu mai îndeplinesc condițiile legale pentru a se numi municipii sau orașe.

Printre orașele cu mult sub pragul de 5.000 de locuitori menționate în sursa citată se numără Nucet (Bihor) și Băile Tușnad (Harghita), fiecare cu mai puțin de 2.000 de locuitori. Alte exemple sunt Băile Govora, Borsec, Sulina, Abrud sau Predeal.

În categoria municipiilor, discrepanța este cu atât mai evidentă în cazul unor localități precum Orșova și Beiuș, care nu ating nici măcar pragul de 10.000 de locuitori, iar peste 30 de municipii, printre care Vatra Dornei, Urziceni, Calafat sau Adjud, cad sub baremul legal al populației, așa cum este definit în Legea 351/2001.

Există o lege prin care se poate face Reforma Administraţiei Locale, dar nu se aplică

Economiștii au avertizat că lipsa unei reforme teritoriale are consecințe directe asupra bugetului, chiar în vara în care România se află cel mai aproape de „prăpastia” incapacității de plată.

Pe 18 august, premierul Ilie Bolojan a avut o nouă întâlnire cu reprezentanții Asociației Municipiilor din România, în contextul consultărilor asupra reformei administrației publice locale și prioritizării proiectelor de investiții din fonduri publice. Reprezentanții Guvernului și primarii de municipii analizează, zilele acestea, descentralizarea deciziilor din UAT-uri, reducerea posturilor din primării, reformele legate de impozitul pe proprietate, preluarea asistenților personali ai persoanelor cu dizabilități de către structurile descentralizate ale Ministerului Muncii, printre altele.

Însă ce nu se află pe agenda Guvernului este aplicarea legilor deja existente…

Din punct de vedere legal, un municipiu în România are atribuții și servicii publice care presupun un aparat administrativ extins. Primăria unui municipiu are mai multe direcții, cum ar fi cele de urbanism, de patrimoniu sau de asistență socială, resurse umane mai numeroase și, implicit, salarii mai mari pentru primar, viceprimari și consilieri. Dacă peste 30 de municipii, printre care cele amintite mai sus, ar fi retrogradate la statut de orașe sau chiar comune, bugetele lor ar fi recalibrate la nivelul corespunzător populației reale, ceea ce, de fapt, ar însemna eliminarea posturilor suplimentare, a unor indemnizații și a unor direcții paralele, economii anuale estimate la milioane de lei pentru fiecare unitate administrativă.

La fel, în cazul celor aproape 40 de orașe cu mai puțin de 5.000 de locuitori, legea ar impune retrogradarea la nivel de comună, iar într-un astfel de caz, primarul și consilierii au salarii mai mici, numărul de posturi e limitat, iar cheltuielile cu administrația locală sunt mult reduse.

Există o lege prin care se poate face Reforma Administraţiei Locale, dar nu se aplică

Potrivit datelor Ministerului Finanțelor, diferența dintre cheltuielile cu aparatul administrativ al unui oraș și cele ale unei comune poate varia între 2 și 5 milioane de lei pe an, în funcție de mărime și atribuții. Dacă înmulțim această sumă cu cele aproape 80 de localități care ar trebui reclasificate, rezultă o economie potențială de câteva sute de milioane de lei anual doar din salarii și cheltuieli de funcționare.

Reorganizarea teritorială rămâne, așadar, un subiect tabu, deoarece partidele evită să-și decimeze propria rețea de primari și consilieri, iar baronii locali nu-și doresc să piardă teren electoral.