Comune fără oameni, orașe fără bani: criza tăcută a administraţiei din România
România trăieşte, din nou, între paradox şi improvizaţie. Jumătate dintre localităţile ţării n-ar avea bani nici măcar pentru plata funcţionarilor, iar o bună parte dintre ele nici măcar nu mai îndeplinesc criteriile legale pentru a exista. Avem primării fără venituri, comune fără oameni şi administraţii locale care funcţionează mai degrabă din inerţie decât din economie.
Un raport recent al Curţii de Conturi arată că 119 oraşe şi 423 de comune din România nu mai ating pragul minim de locuitori impus de lege. Cu alte cuvinte, există oraşe cu populaţia unui cartier, care ar încăpea într-un singur bloc-turn.
Oraşele din judeţul Braşov aflate în această situaţie ingrată sunt Predeal şi Rupea.
România e în buza prăpastiei
Potrivit unei analize Newsweek România, aproximativ 50% dintr localităţi nu mai dispun de bani pentru salarii, depinzând integral de subvenţiile de la centru. În unele comune, veniturile proprii nu mai acoperă nici măcar hârtia pentru imprimantă, dar administraţia locală merge înainte: statul plăteşte, electoratul tace, iar satul se stinge încet.
Cel puţin o treime dintre comune nu-şi pot plăti salariile din veniturile încasate, spunea recent premierul Ilie Bolojan, unul dintre puţinii oameni din administraţie care mai recunosc public dimensiunea problemei.
Autonomie locală doar pe hârtie
Problema nu e doar lipsa banilor, ci şi absenţa unei viziuni. În loc să discutăm serios despre comasări administrative, reorganizări sau stimularea investiţiilor locale, politica românească preferă liniştea electorală: fiecare sat cu primar, fiecare primar cu consiliu local, fiecare consiliu cu indemnizaţii.
Astfel, sunt mii de microstructuri bugetare care întreţin aparatul birocratic fără să producă dezvoltare reală. Practic, România a devenit o reţea de birouri care se finanţează între ele.
Deşi raportul Curţii de Conturi vorbeşte clar de localităţi care nu respectă criteriile de existenţă, nimeni nu pare dispus să aducă subiectul pe masa Guvernului. #Desfiinţare” e un cuvânt toxic, care dărâmă cariere politice.
Reforma care nu vine
Între timp, România reală îmbătrâneşte, se depopulează şi trăieşte din subvenţii. Când jumătate din localităţile ţării nu-şi pot plăti angajaţii, nu mai vorbim despre o criză bugetară, ci de o criză de sistem.
Avem o administraţie locală care s-a extins peste puterile economiei. Fiecare sat vrea primărie, dar nu are vreo firmă, şcoală sau dispensar. Fiecare oraş vrea rang, însă nu are populaţie.
România riscă să devină un stat desenat pe hârtie, în care banii circulă doar între primării şi ministere, iar contribuabilul real dispare.
Când jumătate din ţară stă cu mâna întinsă la bugetul de stat, iar cealaltă jumătate mimează autonomia locală, nu mai vorbim despre administraţie, ci de întreţinerea unei iluzii scumpe.
Poate că adevărata reformă ar începe în ziua în care un primar ar avea curajul să spună: Comuna noastră nu mai poate fi singură. Trebuie să ne unim cu vecinii.
Dar, până atunci, ţinem ştampila caldă şi semnăm hârtii pe datorie…
Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.
