CAZUL ROBOR. Jaf cu concursul BNR, care nu a fost în stare să stăpânească procesul de fixing. În rest – fructe de mare și vin din podgoria guvernatorului…
Sistemul bancar din România trece prin cel mai mare cutremur reputațional și financiar din istoria sa recentă, după ce Consiliul Concurenței a trântit o amendă-record de 710 milioane de euro (3,73 miliarde de lei) pentru 10 bănci comerciale acuzate că au viciat cotațiile ROBOR. Dincolo de cifrele amețitoare, din culisele anchetei explodează o realitate mult mai gravă: un amatorism instituțional crunt și imaginea unei Bănci Naționale a României (BNR) care a asistat pasivă – dacă nu chiar complice prin reglementări ambigue – la un mecanism de fixare a prețului banilor scăpat complet de sub control.
În timp ce românii plăteau rate umflate, la etajele superioare ale sistemului domnea o liniște olimpiană, udată discret cu vin din podgoria guvernatorului și asezonată cu dineuri fine.
Câinele de pază a dormit în post: Cum a eșuat BNR în gestionarea fixingului
Potrivit unei analize publicate de Profit.ro, raportul inițial al inspectorilor de concurență arată că amenzile de 5-7% din cifra de afaceri aplicate în final ar fi putut fi și mai mari, atingând plafonul maxim legal de 10% (aproximativ 1 miliard de euro). Însă adevărata bombă din documente nu este valoarea amenzii, ci setul de interdicții și recomandări care desființează, practic, modul în care BNR a gestionat piața interbancară.
Principala linie de apărare a băncilor în instanță scoate la iveală o contradicție strigătoare la cer între autoritățile statului: bancherii susțin că nu au ascuns cotațiile în timpul fixingului tocmai pentru că o normă expresă a BNR îi obliga să mențină permanent prețurile la vedere pe platforma Refinitiv. Practic, Consiliul Concurenței penalizează băncile pentru „transparență excesivă” și schimb de semnale, în timp ce BNR le-a trasat exact regulile de joc care au permis această vulnerabilitate.
Deși oficialii Băncii Centrale s-au grăbit să declare că investigația nu vizează regulamentele lor, raportul preliminar citat de Profit.ro recomandă explicit reevaluarea de către BNR a regulilor privind ROBID/ROBOR și fixingul titlurilor de stat. Dacă sistemul a fost perfect, de ce cere Concurența modificarea lui din temelii în termen de două luni?
De la prognoze macroeconomice, la „cartelul” semnalelor private
Acuzațiile sunt de o gravitate extremă. Consiliul Concurenței susține că marile bănci nu doar că aranjau prețul banilor, dar își transmiteau semnale subtile prin publicarea de rapoarte private și prognoze economice privind inflația sau dobânda de politică monetară. Ca urmare, inspectorii au propus o măsură fără precedent: interzicerea totală a comunicărilor publice sau private legate de estimările macroeconomice pentru băncile din panel.
Când o economie întreagă depinde de deciziile unui grup de dealeri care pot mișca indicii din „fracțiuni de procent” – așa cum recunoștea președintele instituției de concurență – te aștepți ca arbitrul pieței (BNR) să intervină cu instrumente chirurgicale. În schimb, BNR a lăsat procesul de fixing să ruleze inerțial, pe un regulament învechit, devenind complice moral la vulnerabilizarea debitorilor români.
Fructe de mare, vin fin și indiferență pe banii românilor
În timp ce piața interbancară s-a transformat într-un vest sălbatic al cotațiilor transmise „la mica înțelegere” prin chat-urile trezorierilor, prioritățile de la vârful Băncii Centrale au părut adesea desprinse dintr-o altă realitate. Protocolul de lux, dineurile simpozioanelor exclusiviste unde se servesc fructe de mare fine și se deschid sticle din faimoasa podgorie personală a guvernatorului Mugur Isărescu au completat peisajul unei instituții decuplate de la realitatea dramatică a debitorilor de rând.
Românii cu credite raportate la ROBOR au fost lăsați la mila unui fixing pe care BNR „nu a fost în stare să-l stăpânească”, preferând confortul propriului statut în locul unei supravegheri stricte și transparente.
Ce urmează?
Dosarul ROBOR lasă în urmă o piață financiară complet decredibilizată. Băncile promit un război total în instanță, contestând amenzile pe care le consideră abuzive. Însă dincolo de decizia finală a judecătorilor, un lucru rămâne cert: sistemul de fixing a fost un paravan perfect pentru abuzuri, iar BNR a eșuat lamentabil în rolul său de garant al stabilității și corectitudinii economice. Dincolo de vinurile de colecție și discursurile academice de la BNR, nota de plată a acestui eșec a fost achitată, lună de lună, direct din buzunarele românilor.
Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.
