Analiză cu Adrian Oprică: „O ţară care exportă o duce mai bine decât una care consumă”

Despre estimările FMI privind creșterea economică a României în 2016

După cum am mai prezentat zilele trecute, Fondul Monetar Internațional (FMI) a estimat în raportul „World Economic Outlook” că România va avea, în acest an, o creștere economică de 5%. Astfel, România va înregistra în acest an cea mai mare creștere economică din Europa. Vârful de creștere economică consemnat în 2016 de România va fi urmat în 2017 de o încetinire până la 3,8%, ușor peste avansul de 3,6% preconizat anterior, însă chiar și așa România va înregistra anul viitor cel mai ridicat ritm de creștere economică din Europa.

Pentru 2018, FMI preconizează că economia românească va înregistra o creștere de 3,3%. În ciuda acestor estimări pozitive, România este campioană europeană la recorduri negative în materie de infrastructură, alocă cele mai mici sume din Europa pentru educația preșcolară, are una dintre cele mai mari rate ale abandonului școlar, sărăciei și excluziunii sociale în rândul copiilor. Mai mult decât atât, România este cea mai săracă regiune din Uniunea Europeană, aproape 5 milioane de români fiind afectați de sărăcie. Totodată, aproximativ 33% dintre familiile din mediul rural nu au venituri suficiente traiului de zi cu zi. 

Pentru că este un subiect de interes pentru români, unii fiind contrariaţi, alţii amuzaţi de cifrele prezentate, considerând că sunt doar „speculaţii economice”, am analizat acest subiect şi cu Adrian Oprică (foto), economist de profesie, membru în Consiliul Local Braşov.

Astfel, am pornit de la fondul problemei: 

Care ar fi problemele atunci când stimulăm o creştere bazată pe consum?

„În cazul în care capacitatea de producţie internă nu poate să răspundă cererii sporite de consum, se va apela la creşterea importurilor şi, pe cale de consecinţă, a datoriei. În plus, una este să stimulezi consumul atunci când ai un deficit de cerere (cum a fost şi este încă în România) şi alta când se trece de la deficit de cerere la exces de cerere, cum se poate întâmpla în România. Asta duce la re-aprinderea inflaţiei. Astfel, apare fenomenul supraîncălzirii economiei. Creşterea importurilor cu 8% (faţă de avansul de numai 5,7% al exporturilor) dă dreptate celor care au avertizat încă de astă-vară că economia se supraîncălzeşte. Cererea internă – impulsionată prin scăderea TVA şi prin creşterea puterii de cumpărare – începe să depăşească producţia internă, şi astfel se ajunge la importuri în plus. Ca și fenomen – supraîncălzirea – dă peste cap echilibrele macro-economice pe care cu greu le-am restabilit în anii de după criză”, a precizat Oprică.  

Alt fenomen ar trebui să fie îngrijorător, mai spune sursa citată: „Diferenţa între PIB-ul exprimat în volum şi cel exprimat în preţuri”. În primele nouă luni din acest an, volumul creşterii a fost de 3,7%, dar avansul preţurilor a fost de numai 2,4% şi au apărut domenii care au crescut în volum, dar au scăzut în preţuri.   Industria, de pildă, are un avans de 2% ca volum şi, în acelaşi timp, o scădere de 2,5% exprimată în preţuri.

Ce înseamnă asta? Ne-a răspuns interlocutorul economist: „Că industriaşii au fost nevoiţi să vândă mărfuri mai ieftine, în volum mai mare, riscând să li se „gripeze” afacerile. Bine că au cererea asigurată, consumul având un trend clar de creştere, altfel ne-am confrunta cu probleme structurale chiar mai grave decât supraîncălzirea. Seceta şi-a spus din nou cuvântul, agricultura fiind principala dezamăgire a acestui an, cu tot potenţialul său dovedit în anii anteriori. Inundaţiile şi seceta, venite exact acolo şi tocmai atunci când nu trebuia, au adus afacerile din acest sector la cel mai mare minus din economie (-1,4%). Nu ne mai rămâne decât să observăm că agricultura este tot meteo-dependentă şi are aceeaşi infrastructură subdezvoltată, trăgând în jos media generală a creşterii economice”.  

Braşoveanul a adăugat că un alt factor care altădată era „motor” de creştere şi acum „frânează” economia este comerţul exterior. Exporturile au decelerat – pe fondul scăderii cererii din Europa şi al tensiunilor externe – în timp ce importurile au accelerat, rezultând un minus de 1% al acestui sector în PIB (exportul net), dar şi un deficit comercial în creştere.

„În perioada 2004 – 2008, România a crescut pe bază de consum, iar în perioada 2009 – 2014 pe bază de exporturi, iar acum, la cererea consumatorilor şi a producătorilor, politicul răspunde cu promptitudine şi creşte consumul. Există iluzia în mediul antreprenorial că recenta criză este datorată exclusiv mediului extern. Este fals! Cu sau fără criză, în România o mare nevoie de ajustare şi de reformă tot ar fi apărut mai devreme sau mai târziu”, a adăugat sursa citată.

Oprică a mai spus că ar trebui să ne punem retoric următoarea întrebare: De ce o ţară care exportă o duce mai bine decât una care consumă? Pentru că ţările pe excedent comercial au trecut mult mai bine de criză decât celelalte, o concurenţă externă puternică stimulează inovarea şi responsabilitatea în afaceri, iar un stat care rezistă tentaţiei consumeriste este mai puţin tentat să pice în capcana venitului mijlociu, fără acoperire în creștere economic oferind doar „iluzia bunăstării”.

„În 2008, Guvernul Tăriceanu sprijinit exclusiv de către PSD a reușit contra-performanța ca de la o creștere de 7%, mai mare decât cea estimată de FMI astăzi de 5%, să ducă România într-un singur an la un deficit structural de 8%, creând criza anilor 2009-2011. La ora actuală, suntem supuși aceluiași risc, al căderii economice în următorii ani datorită politicilor populiste lansate de către același PSD împreună cu «vagonetul» său ALDE, condus de Tăriceanu. Astfel binomul PSD-ALDE (Tăriceanu) riscă să «arunce» din nou România în criză. Această politică greșită a condus la această realitate crudă: avem creștere economic, dar suntem țara cu cea mai mare pondere a sărăciei sau altfel spus, săraca ţară bogată!”