Andreea Esca, devastată de moartea mentorului

Ilie Ciurescu, unul dintre cei mai cunoscuţi crainici de ştiri din istoria televiziunii din România, s-a stins din viaţă, sâmbătă, 7 mai, a anunţat TVR. Jurnalistul era redactor-şef adjunct pe politică externă la TVR în timpul Revoluţiei de la 1989. Îl însoţea pe Ceauşescu în vizitele făcute peste hotare, dar avea la activ şi corespondenţe de război din momente istorice precum Cehoslovacia 1968 şi Vietnam 1969. După evenimentele din decembrie 1989, Ilie Ciurescu a mai lucrat o perioadă la TVR, ulterior s-a alăturat echipei de la Canal 31, precursorul televiziunii creionate de Adrian Sârbu, PRO TV.

La scurt timp după aflarea veştii dispariției celui care i-a fost mentor, prezentatoarea Andreea Esca a postat un mesaj impresionant pe pagina sa de Facebook:
 „Când am intrat pentru prima dată în clădirea PROTV, pe atunci sediul redacției de sport Canal 31, am făcut cunoștință cu Domnul Ilie Ciurescu şi echipa lui minunată și entuziastă de jurnaliști sportivi excepționali. Excepționali, pentru că așa îi alesese, instruise, antrenase, educase domnul Ciurescu. El știa să fie un leader, iar ei iubeau ceea ce făceau. Mulți băieți înalți, frumoși, pasionați de sport, cu multe cuvinte în vocabular și toate informațiile despre sport. Și câteva fete, la fel de bine pregătite! Orice sport își găsise fanul. Cei mai mulți erau studenți la Academia Națională de Educație Fizică și Sport iar ceilalți foarte îndrăgostiți de sport. Fiecare era genial pe bucățică lui. Fotbal, baschet, atletism, înot, patinaj, gimnastică ritmică și gimnastică sportivă, box, judo, volei, handbal și așa mai departe. Nu există nicio întrebare la care să nu aibă răspuns. Pentru că așa îi voia Domnul Ciurescu. Perfecți. Eu venisem ca parte a unei redacții de știri care urmă să se formeze și în pauzele de pregătire îmi făceam mereu de lucru pe la etajul “sportivilor” să fur meserie și o cafea de la “Domnișoara Pusi”, secretara de redacție, și dansa o profesionistă și o perfecționistă. I-am admirat pe toți din umbră , din prima zi, și pentru totdeauna. Ilie Ciurescu și echipa lui erau într-adevăr o echipă și așa vor rămâne în memoria mea. Pentru că el știa să fie un leader iar ei iubeau ceea ce făceau. N-aveau zile, nopți, program, bonusuri, telefoane mobile. N-aveau sărbători și vacanțe. Dar erau așa de fericiți! Aveau o mare pasiune pentru sport și un loc unde să poată vorbi despre asta lumii întregi. Ce inspirație această gașcă! Iar dovada că fiecare dintre ei era valoros este că și în ziua de azi sunt nume de referință în toate televiziunile din România. Au plecat mai departe, la un moment dat, cu tot ce au învățat și i-au învățat pe alții. Sau au rămas în trust ca un reper de “ așa se face jurnalism”. Pentru că Domnul Ciurescu nu știa și nu era interesat să facă nimic la “..ui mă-sa”. Pentru că preda jurnalismul acela cu „informații verificate din trei surse independente”, cu ziariști de televiziune cu dicție, ținută, cultură generală, pasiune, seriozitate, tenacitate, dragoste de muncă. Chiar dacă n-am lucrat cu dansul atât de mult ca Moșu, Dedu, Florian Petrică, Felix, Sorin Enache, Vali Moraru, Cobilanschi, Antal, Gullit, Șerban, Topo, Deobald, Răzvan Spiridon, Călin Vrabie, Mironica, Craiu, Chican, Antal, Gostian, și alții, l-am respectat la fel de mult și i-am rămas recunoscătoare pentru că a avut încredere să mă adopte în echipa lor perfectă în timpul Campionatului Mondial de Fotbal din 1994 și să mă trimită “pe teren”, când au revenit în țară fotbaliștii noștri. Vă mulțumesc, vă mulțumim, Domnule Profesor!