BRAȘOV. Parada călare a Junilor. Ce e dincolo de spectacolul pitoresc

După doi ani de întrerupere din cauza restricțiilor pandemice, Parada Junilor sau „Ziua de Călări”, cum o numesc ei din vechime, va avea loc astăzi, în Duminica Tomii (detalii: BRAȘOV. Primarul Allen Coliban: Venim fără mașini, dar în port tradițional românesc)

Îmbrăcaţi în străvechile, valoroasele şi pitoreştile lor haine de sărbătoare, călare pe cai împodobiţi cu șalanguri, ciucuri şi panglici colorate, în special tricolore, 215 călăreţi din toate cele şapte grupuri – Junii Tineri, Junii Bătrâni, Braşovecheni, Curcani, Dorobanţi, Roşiori, Junii Albiori (Junii Naţionali Albi) – vor defila pe străzile Braşovului. Impresionanta paradă călare prin tot oraşul, semnificând victoria românilor din Şchei asupra locuitorilor din vechea Cetate, avea loc în vechime în Miercurea Luminată, dar din motive evidente a fost mutată în ultimele decenii duminica.

Un obicei străvechi

Rădăcinile obiceiului se pierd în negura timpurilor. Nu se mai ştie astăzi dacă sărbătoarea era la origine un ritual de iniţiere a tinerilor sau dacă marca singura zi a anului în care populaţiei româneşti îi era permis să intre liber în oraşul săsesc Kronstadt/Braşov. Autorul unei ample monografii dedicate Junilor, Ion Muşlea, îşi exprima convingerea că Junii Braşoveni sunt o reminescenţă dintr-un ritual complex de iniţiere a puberilor, însă mai plauzibilă se dovedeşte ipoteza unui scenariu ritual al Anului Nou, sărbătorit la echinocţiul de primăvară, ipoteze pe care le susţine şi pr. prof. dr. Vasile Oltean – fost director al Muzeului Primei Şcoli Româneşti din Şcheii Braşovului, unde a organizat și un Muzeu al Junilor , autorul mai multor monografii dedicate acestora – , care afirmă că obiceiul Junilor Braşoveni şi Braşovecheni adună „în desfăşurarea lui elemente de mit, rit, ceremonial şi magie, subordonat celor trei aspecte alcătuitoare: primăvăratic, pascal şi eroic”.
Junii păstrează şi astăzi o parte din regulile precise de odinioară, de intrare şi de ieşire „din ceată”, de desfăşurare, pe zile şi momente şi în anumite locuri a obiceiului, au alimente şi mese rituale, dansuri (Hora, care se joacă neîncheiată) şi obiecte rituale (surla, buzduganul), practici apotropaice (de alungare a spiritelor malefice), de virilitate şi fertilitate (aruncarea buzduganului, împodobirea cailor şi junilor cu flori, împlântarea brazilor la porţile vătafului şi armaşilor). Două dintre obiceiurile vechi, „Îngroparea vătafului” şi „Căţeaua”, au fost abandonate.
Profesorul reaminteşte că într-un hrisov ce datează din 1728, păstrat în arhivele muzeului, junii sunt pomeniţi drept „o orânduială din bătrâni”. Ei activau în acea perioadă permanent, pentru a asigura ordinea şi disciplina în comunitate, având chiar şi unele atribuţii juridice şi organizatorice. 
Junii din Şchei şi cei din Braşovul Vechi împart tradiţii comune şi au fost uniţi spaţial, înainte de venirea saşilor, care treptat i-au separat de Cetate. Abia după 1918 li s-a permis Braşovechenilor revenirea în Şchei. Documentele atestă că în anul 1931 existau şapte organizaţii ale junilor, cea mai veche fiind cea a Junilor Tineri. Ultimul grup (re)înfiinţat este cel din 1924, grupul Junilor Braşovecheni, format numai din bărbaţi căsătoriţi. Din 2011 fiinţează Uniunea Junilor din Şcheii Braşovului şi Braşovul Vechi, care din 2016 are şi un sediu reprezentativ, la Poarta Şchei.

Obiceiul Junilor a început din 25 martie

Manifestările publice au început de la Buna Vestire, 25 martie, când a avut loc „ieşirea cu surla” a Junilor Tineri. Duminica Floriilor, cea de dinainte de Paşti, când Junii şi-au pomenit morţii, a prilejuit a doua manifestare. În Duminica Învierii, Junii Tineri şi-au ales conducătorii („serjile”): vătaful, armaşul mare şi armaşul mic al fiecărei cete, după vechimea lor „cu Junii” şi au primit „lentele” (banderolele ce alcătuiesc tricolorul). Tot în prima zi de Paşti au fost sfinţite steagurile grupurilor, după care a avut loc urcarea la cruci (troiţele de care este plin Şcheiul); luni, în a doua zi de Paşti, Junii Tineri au mers la stropit; marţi, au mers după plăcinte, iar în Vinerea Luminată a avut loc „Aruncatul în ţol”. La fiecare din manifestările din Săptămâna Luminată, Junii obişnuiesc să se aşeze în cerc şi să se descopere, pentru a cânta „Hristos a înviat!”. La strigătele vătafului: „Hristos a înviat!”, „Hristos văscris!” şi „Hristos aneste!” (echivalentele în limba slavă, respectiv greacă), junii răspund într-un glas: „Adevărat c-a înviat!”, respectiv „Adevărat că-i scris!”, „Adevărat că este!”. Cântarea şi strigătele se repetă la fiecare cruce şi troiţă presărate pretutindeni pe drumurile Şcheiului, mai ales la răscruci, apoi se joacă hora şi se aruncă buzduganul.

Legenda înconjurării Casei Sfatului

Hora, cântecele, mesele întinse continuă toată Săptămâna Luminată, culminând cu Duminica Tomii (în trecut, Miercurea Paştilor), când are loc adevărata sărbătoare a Junilor, din care cel mai mult impresionează defilarea călare prin tot oraşul, semnificând victoria asupra locuitorilor din cetate. „Se spunea că dacă un singur june ar fi pătruns în cetate şi ar fi înconjurat Casa Sfatului de trei ori, cetatea ar fi ajuns sub stăpânirea românilor şi de asta saşii închideau porţile atunci când avea loc coborârea în Cetate”, menționează dr. în istorie Alexandru Stănescu, el însuși june roșior „Obiceiul Junilor în ansamblu este unic. Este singurul obicei străvechi românesc al Braşovului, care are tradiţii ale saşilor, evreilor, grecilor, maghiarilor, dar acesta este singurul de identitate românească. Cetele de Juni nu sunt ansambluri profesioniste de jocuri, de dansuri tradiţionale, ci, fapt unic, sunt o comunitate care a păstrat într-un mediu urbanizat costume şi tradiţii, în timp ce satele din jur le-au pierdut. De aici, caracterul de mare autenticitate al Junilor”, mai spune istoricul.