„Garra charrua”, atuul uruguayenilor

„Celeștii” sunt mobilizați de trecutul galonat

Uruguay apără onoarea Americii de Sud la acest Campionat Mondial de fotbal, părând un intrus între mastodonții europeni Germania, Olanda și Spania. Ţara are numai 3.5 milioane de locuitori, puține vedete în „sportul rege” (Forlan și Luis Suarez sunt excepțiile care confirmă regula), iar selecționerul, Oscar Washington Tabarez, este cel mai slab plătit dintre toți cei 32 prezenți în Africa de Sud. Absenți la trei din ultimele patru ediții ale competiției supreme, „celeștii” n-au mai câștigat un trofeu din 1995, Copa America.
Cu toate acestea, Uruguay este considerată o patrie a fotbalului. A găzduit prima Cupă Mondială, pe care a și adjudecat-o, în 1930 (FIFA i-a înmânat organizarea cu ocazia sărbătoririi centenarului independenței), iar apoi, după 20 de ani, a cucerit iarăși titlul cel mai de preț, spre surprinderea generală. „Celeștii” mai au trei semifinale în palmares, în 1954, 1970 și cea de diseară, precum și „aurul” olimpic în vitrină, în 1924 și 1928.
Fotbalistic vorbind, Uruguay are un stil unic, „garra charrua”, care se caracterizează printr-un angajament fizic și o forță mentală deosebite. Aceste atuuri au ajutat reprezentativa să treacă de Ghana în sferturile de finală, după un meci fabulos, de infarct. Statisticile arată că între 6 și 13 ani un copil uruguayan din trei este înscris la un club, micii jucători dorind să calce pe urmele legendarilor Maneiro și Enzo Francescoli. Tocmai de aceea, din lotul actual al lui Tabaerz doar doi sportivi din 23 provin din campionatul intern.