Editorial: Pepene pentru export

Așa cum iarna nu-i ca vara, brașoveanul Paul Pepene, campion mondial la schi fond – tineret, continuă în mod penibil să fie dus cu preșul pe toboganul crasei ignoranțe în privința angajării sale la Dinamo, respirând performanță doar pe banii părinților din Măgura (cât or mai putea și ei, săracii, să-l susțină) și al indemnizației lunare de efort. Încorsetată sufocant de o birocrație excesivă, cu colți ascuțiți de buldog dresat, onor conducerea clubului sportiv aruncă vina pentru această prelungită bătaie de joc în curtea ministerului, susținând pițigăiat-militărește, în elegante uniforme de general sau comisar șef, că are blocate toate posturile. Din moment ce masa națională a polițiștilor a fost aruncată în taifunul disponibilizărilor, periclitând chiar siguranța cetățenilor, este clar că, în aceste condiții, bietul aspirant nu va prinde postul „alb-roșu” mult visat și promis.
După alpina Miklos Edit, care-și tratează transferul în Ungaria, legați de mâini și de picioare, disperați, responsabilii Federației Române de Schi-Biatlon și cei ai Comitetului Olimpic sunt pe cale să-l piardă și pe eroul de la Hinterzarten. Sacrificiile făcute ani în șir pentru o viață mai bună, fără grija zilei de mâine, îl vor forța pe Paul Pepene fie să reprezinte alt stat în competițiile internaționale de anvergură, fie să arunce scârbit schiurile în magazia cu vechituri și să devină căpșunar de soi.
Ferencz Reka, numărul 1 în lume în proba lungă a biatlonistelor junioare, se află în aceeași situație ingrată, astfel încât se pune firesc întrebarea: „De ce se mai chinuie România să organizeze ediția hibernală 2013 a Festivalului Olimpic al Tineretului European?”. Oricum, „Adio, pică frunza”, vorba cântecului, forțați cu această politică de exterminare, sportivii noștri sunt pe cale de dispariție.