Editorial: Nu uită și nu iartă

În România, în special în tumultuoasa perioadă dinamovistă, rebelul fundaș brașovean Gabi Tamaș era subiect gras pentru presa de scandal, paparazzi urmărindu-l zi de zi, seară de seară, noapte de noapte când se spărgea în figuri prin diversele localuri de fițe și bodegi cu muzică lăutărească și manele. Acum, la aproape 27 de ani, sub bagheta lui „Mister” Roberto Di Matteo, jucătorul de la West Bromwich Albion pare că s-a maturizat, însă nu poate uita nicicum tratamentul la care a fost supus, în opinia sa chinuitor și nemeritat, continuând să înțepe sarcastic jurnaliștii mioritici de tabloide, în permanentă căutare de senzațional, deveniți dușmanii săi de moarte.
Zilele trecute, în „Birmingham Post”, fostul „icimist”, „stegar” și „tractorist” (o tempora…) i s-a destăinuit lui Chris Lepkowski, lăsând să se înțeleagă că, dacă acel devastator 0-6 cu Chelsea din startul sezonului în Premier League s-ar fi petrecut într-un meci disputat la București, de pildă, ar fi fost făcut varză călită de mass-media noastră înapoiată și rău-voitoare. Așa, a avut parte de blândețea gentlemanilor ziariști britanici, putându-și savura în intimitate ceaiul cu lapte de la ora 5.
Astfel, mereu sub apăsarea unui surplus de presiune inutilă, dată de un război aiurea din care nimeni nu are de câștigat, „tricolorul” continuă să fie dominat de o ură neînțeleasă, punând cumva în umbră evoluțiile sale din iarbă și generoasele acțiuni întreprinse  pentru dezvoltarea fotbalului juvenil de la poalele Tâmpei: „La World Cup 1994 aveam 11 ani. Atunci, în fața televizorului, am descoperit acea minunată generație, pregătită de Anghel Iordănescu, cu Hagi, Dan Petrescu, Gică Popescu, Ilie Dumitrescu, Răducioiu, care a atins sferturile de finală ale turneului american. Știu de unde am plecat spre marea performanță, astfel că am dorit să dau și eu o mână de ajutor organizatorilor de la «Brașov Junior’s Cup», invitând cluburile WBA și Celta Vigo. În copilărie și adolescență n-am avut posibilitatea să particip la asemenea competiții internaționale extrem de importante pentru a căpăta experiență, întrucât nu existau astfel de oportunități”.