„Cu ajutorul poligrafului e important să descoperim vinovatul, dar mult mai important este să înlăturăm nevinovații”

Susține Vasile Marian, specialist în detecția comportamentului simulat în cadrul Serviciului Criminalistic Brașov

Învăluit decenii la rând într-o aură de mister, în România fiind folosit de peste 35 de ani în criminalistică, poligraful a stârnit interesul general și a dat frisoane multora, care au fost testați prin această metodă. Numai în Brașov trec anual pe la „detectorul de minciuni” circa 800 de persoane, implicate în situații de natură infracțională.
„Indiferent că este vinovat sau nu, mincinos sau sincer, martor sau inculpat, poligraful este o provocare pentru toți”, ne-a spus specialistul în detecția comportamentului simulat, psiholog Vasile Marian, din cadrul Serviciului Criminalistic Brașov.
Deși rezultatul testării nu este inclus ca mijloc de probă în proces, poligraful se folosește în cazurile în care apar suspiciuni, la solicitarea organelor de cercetare penală, procurori sau judecători.

Timiditate și încredere
După minute de așteptare, subiectul pășește timid, dar încrezător în laborator. La solicitarea specialistului, își golește buzunarele de obiectele metalice, precum monede sau telefoane mobile. Este invitat apoi într-o altă încăpere, izolată fonic, sobră, dar cu un climat agreabil. Se așează pe un scaun și răspunde la câteva întrebări, pentru acomodare, aflând, totodată, și intențiile examinatorului. De fapt, a început pre-testarea. La îndemnul specialistului, subiectul începe să povestească firul evenimentelor în care a fost implicat, timp în care se destinde.    Nu-și amintește chiar toate amănuntele, pentru că fapta s-a întâmplat mai demult, cu câteva luni în urmă. Din frazele sale, exprimate cu simplitate, aflăm și motivul pentru care și-a dat acordul scris pentru a fi examinat cu… „detectorul de minciuni”.

Ca în filme…
După ce psihologul se asigură că subiectul înțelege termenii folosiți și întrebările la care va trebui să răspundă sincer în următoarea etapă, începe examinarea propriu-zisă. Subiectul este invitat să ia loc pe scaunul special, fiind conectat la aparatul computerizat cu ajutorul senzorilor. La început se amuză, asemănându-și imaginea cu a unui personaj din filmele polițiste. Potrivit instrucțiunilor, răspunde doar prin „da” sau „nu” la întrebările scurte, simple și directe puse de examinator, unele de control, altele relevante și câteva de relaxare. Totul durează doar câteva minute, după care subiectul răsuflă ușurat: „Nu a fost atât de greu!” și părăsește încăperea.
 
Omul nu se poate ascunde de sine
Tehnica poligraf este o metodă științifică de investigare a sincerității persoanelor și se poate utiliza în oricare caz în care se bănuiește existența comportamentului simulat.
„Cu toate că, în funcție de natura cazului, există mai multe expertize, precum cele dactiloscopice, grafoscopice, traseologice sau balistice, tehnica poligraf este orientată în direcția convingerii intime a solicitantului că adevărul înclină de partea celui nevinovat”, ne-a precizat psihologul Vasile Marian.
Aparatul este, în fapt, unul medical, cu ajutorul căruia se poate depista efortul de ascundere a adevărului, care e însoțit în multe ocazii de accelerarea bruscă a bătăilor inimii, creșterea tensiunii, modificarea pulsului și respirației, precum alte manifestări fiziologice, neobservabile direct. Dat fiind că detectorul de minciuni este destinat a examina funcțiile organismului sănătos, sunt exceptați de la testare minorii, întrucât organismul lor nu este matur psihofiziologic, femeile însărcinate, bătrânii, alcoolicii cronici și bolnavii psihic. 

Înlătură nevinovații
După 15 ani de practică la IJP Brașov, Vasile Marian are mare încredere în această tehnică, rareori dând greș. Însă, nu ar condamna un om doar în baza acestor testări: „Este, totuși, vorba de un aparat, care poate da erori. Cu ajutorul poligrafului e important să descoperim vinovatul, dar mult mai important este să înlăturăm nevinovații. De regulă, deținuții au un comportament metastatic. Își recunosc infracțiunea, dar diminuat, dând vina și pe ceilalți participanți la faptă. După părerea mea, mai bine scapă câțiva vinovați decât să fie condamnat un nevinovat”.
Astfel, individul are posibilitatea de a-și demonstra nevinovăția și neimplicarea în faptă prin testul poligraf. De altfel, psihologul criminalist nu are în vedere rezolvarea cazului, ci stabilirea adevărului, prin demascarea minciunii.

Cazuri impresionante
Deși a testat mii de persoane, au fost dosare care l-au mișcat pe Vasile Marian: „Un caz deosebit a fost cel al unei copile de nici 16 ani, dintr-un oraș de lângă Brașov, care a omorât o bătrână de 84 de ani cu care locuia sub același acoperiș, mobilul crimei fiind unul impresionant. Fata era cerșetoare, iar din ce câștigase își cumpărase o pereche de ghete. Pentru a face rost de bani, bătrâna, care avea patima alcoolului, vânduse încălțămintea fetei pentru a-și cumpăra băutură. Fata s-a supărat atât de tare, încât, într-un moment de furie, a ucis-o pe bătrână”.
Ca o concluzie a specialiștilor în domeniu, dacă individul este conștient că minte, el este preocupat ca minciuna să nu-i fie detectată, astfel că teama sau grija lui în acest sens generează tulburări emoționale, care sunt înregistrate de aparatul poligraf.