PENALIZARE: Cine dorește să se pensioneze anticipat va „dona” statului jumătate din pensie

Deși face proiecte de lege prin care, declarativ, vrea să descurajeze retragerea din activitate înainte de vreme, Guvernul folosește din plin pensionarea anticipată pentru a ascunde astfel șomajul produs de disponibilizările masive anunțate pentru 2010. „Mișcarea” însă, nu face decât să mute deficitul bugetar dintr-o parte în alta.

Un studiu elaborat de Societatea Academică Română (SAR), intitulat „Pensionarea anticipată – boala sistemului public de pensii?” lansa încă din 2006 avertismente grave asupra degringoladei din sistemul public de pensii, cu șanse minime de redresare în termen scurt. Previziunea sumbră în privința iminenței colapsului fusese confirmată și de Mihai Șeitan, pe atunci, președintele Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS), acum ministrul al Muncii. Acesta preciza că în perioada 2000 – 2005 numărul pensionărilor anticipate a crescut de patru ori, de la 30.000, în 2001, la 120.000 în 2005, aproape două treimi fiind femei.

Șomaj mascat
Autoarea studiului consideră că actualul dezechilibru între pensionari și contribuabili sunt consecința slăbiciunii guvernelor succedate după ’90, care au amânat reformele și toate costurile menținerii artificiale în viată a unor structuri complet disfuncționale au fost transferate către sistemul de pensii. Pensionarea anticipată era cuvântul de ordine, pentru a masca șomajul masiv în rândul celor ajunși la vârste în jur de 50 de ani (cu peste 30, chiar 35 de ani de muncă) și rămași fără joburile din defuncții mamuți industriali. 

Peste un milion de „anticipați”
Legea 19/2000 și alte acte adiacente au încercat limitarea pensionării anticipate, crescând limita de vârstă și perioadele minimă și completă de contribuție la bugetul asigurărilor sociale. Astfel, din aprilie 2001, când a intrat legea în vigoare, numărul pensionarilor a crescut mult mai lent, cu o rată anuală mai mică de 1%, ajungând chiar la 0,31% în 2005, față de  4-5% înainte. Și totuși, dezechilibrul este la fel de critic. România avea, în 2009, aproximativ 900.000 de pensionați din motive de invaliditate, în timp ce alți 115.000 de români stăteau acasă chiar și cu cinci ani mai devreme decât vârsta.
Însumate, cifrele reprezintă peste un milion de pensionari susținuți din bugetul și așa deficitar al pensiilor publice, adică aproape 20% din numărul total al pensionarilor din România. Drept urmare, specialiștii Ministerului Muncii propun, prin noua lege a pensiilor, o serie de măsuri menite să reducă numărul celor care se pensionează anticipat, de multe ori fără un motiv serios, după cum au arătat chiar ultimele anchete ale inspectorilor de muncă.
În acest moment, legea permite pensionarea anticipată cu cel mult cinci ani față de vârsta standard de pensionare, însă nu mai devreme de 50 de ani, cu condiția realizării stagiului complet de cotizare (a vechimii în muncă), de 25 de ani, în cazul femeilor, și 30 de ani în cazul bărbaților.
De asemenea, actuala lege a pensiilor prevede că asigurații care au realizat stagiile complete de cotizare, precum și cei care au depășit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani pot solicita pensie anticipată parțială. Asta înseamnă că sunt penalizați prin reducerea cuantumului pensiei cu până la 0,5% pentru fiecare lună de anticipare, „amenda” maximă fiind de 30% din indemnizație. Cei care au depășit cu peste 10 ani stagiul complet de cotizare (de la 35 de ani, respectiv 40 de ani de muncă, în sus) nu mai sunt penalizați, fiind asimilați celor cu limită de vârstă.
Potrivit proiectului de lege unică a pensiilor, începând de anul viitor, românii care vor vrea să stea acasă  mai devreme decât vârsta de pensionare stabilită de viitoarea lege atât pentru femei, cât și pentru bărbați (65 de ani, din 2020), vor fi nevoiți să se mulțumească cu o pensie mai mică cu aproape 50%, față de 30% acum.
Asta, pentru că penalizarea va atinge până la 0,75% pentru fiecare lună de anticipare, iar cei care se vor pensiona mai devreme cu 5 ani vor primi cu 45% mai puțin decât la limita de vârstă.