EDITORIAL: Emoții olimpice

Obosită, probabil, după naveta efectuată pe ruta Whistler – Vancouver, fiind port-drapelul delegației țării noastre la festivitatea de deschidere a Olimpiadei canadiene, biatlonista Eva Tofalvi a ocupat locul 14 în cursa de sprint, precum la Torino acum patru ani. Satisfăcător, la o primă vedere. Astfel, harghiteanca nutrește speranțe de a mai urca în ierarhie la pursuit, având un handicap de sub un minut față de surprinzătoarea Anastasiya Kuzmina, pentru a căpăta moral înaintea probei sale favorite, 15 kilometri.
Oricum, pare greu de înțeles de ce junioara campioană mondială Ferencz Reka a avut numai statut de rezervă, când preferata (antrenorului ?) Alice Stoian a încheiat rușinos întrecerea, pe optzeci și ceva.
În schimb, românii își opriseră pe moment răsuflarea la auzul veștii cu accidentarea sănierei Violeta Strămăturaru, a cărei aventură sportivă s-a sfârșit crud înainte de a începe. Din fericire pentru noi, căci Georgia s-a înecat în consternare și lacrimi de durere de când inima junelui Nodar Kumaritashvili a încetat să mai bată în același fatidic viraj cu numărul 16.
Micuțul stat caucazian pare lovit de un blestem olimpic, dacă ne gândim că la Beijing, în 2008, pe durata întregului eveniment ce, paradoxal, simbolizează ideeea de pace, fusese implicat într-un război sângeros cu vecinii mult mai musculoși și orgolioși.
Întregul orășel Bakuriani, locul de naștere al tânărului gruzin în vârstă de 21 de ani, este în stare de șoc, un amic al familiei în doliu, Giorgi Gavvaun, povestind cu un fior de sensibilitate în mass-media internațională: „Păcat! Era un băiat foarte timid, dar un performer cu perspective excelente”. Oficialitățile, prin vocea ministrului Culturii și Sporturilor, Nikoloz Rurua, au promis că vor construi în zonă o pistă de sanie în memoria lui Nodar Kumaritashvili.
Gest de profund respect.