Editorial: Campioanele mame

În „Jurnalul Național” de ieri, Sorin Anghel, singurul ziarist român acreditat la Vancouver, a scris emoționant despre „cântecul de lebădă” al biatlonistelor noastre Dana Plotogea și Mihaela Purdea, legitimate la Dinamo – centrul Brașov, respectiv CSAMB Predeal, pentru care Olimpiada canadiană ar fi ultima din carieră bifată în calitate de sportive.
Poate, ele vor ține, totuși, cont de sfatul campioanei ruse Olga Zaitseva, care, la finalul cursei de ștafetă de la Whistler, și-a îndemnat colegele, dar și rivalele de pe pârtiile și poligoanele lumii să devină mame, după care să revină în competiții mai puternice: „Copilul meu este marea bucurie a vieții, cea mai frumoasă medalie de aur”. Vorbele i-au fost întărite de coechipiera Anna Bulygina: „Asta este menirea femeilor. Faptul că sunt mamă, mă ajută enorm în activitatea de înaltă performanță”.
Subiectul fascinează încă din 1948, când atleta olandeză Fanny Blankers-Koen, mamă a doi copii la 30 de ani, a cucerit patru medalii de aur la Jocurile Olimpice găzduite de Londra, spulberând prejudecățile vremii, așa cum bine a punctat „Le Monde”. Un alt exemplu concludent ar fi tenismena belgiană Kim Clijsters, căreia fetița, Jada, i-a insuflat forța necesară de a se impune entuziasmant la US Open, pe betonul încins, chiar în primul turneu de la așteptatul come-back.
În acest sens, conform ultimelor studii medicale, s-a relevat că procesul gravidității stabilizează eventualele dereglări hormonale și ameliorează frecvența cardiacă, stimulând ulterior rezultatele în plan sportiv.