UN EROU UITAT: Gestul lui L. C. Babeș, torța vie anticomunistă, riscă să se stingă

Președintele Asociației „15 Noiembrie 1987“, deputatul PD-L Florin Postolachi, atrage atenția că gestul lui Liviu Corneliu Babeș, martirul brașovean care s-a autoincendiat pe pârtia Bradul din Poiana Brașov, în 2 martie 1989, riscă să își piardă definitiv importanța dacă nu se iau măsuri imediate.

În calitatea sa de parlamentar, într-o declarație politică solemnă făcută ieri în Camera Deputaților, Florin Postolachi a spus că „modul în care românii l-au celebrat, în toți acești ani, este dovada vie că gestul lui Liviu Babeș se stinge încet, încet. Liviu Babeș și-a pus viața în talgerul istoriei pentru a înclina balanța conștiinței colective în sensul responsabilizării, curajului și acțiunii deliberate. Gestul extrem al brașoveanului a fost îndreptat împotriva terorii instaurate la Brașov după revolta muncitorească anticomunistă din 1987”. Postolachi a făcut un apel către toți colegii deputați, îndemnându-i să acționeze pentru ca această parte importantă a istoriei revoluției române să nu se stingă.
La sfârșitul declarației politice, cei prezenți în sală au ținut un minut de reculegere în memoriia celui supranumit „torța vie a Revoluției Române”. 

Ceremonie dezolantă 
Ca în fiecare an, pe pârtia Bradul din Poiana Brașov, Asociația „15 Noiembrie 1987” a comemorat împlinirea a 21 de ani de la gestul martirului brașovean L.C. Babeș. Membrii asociației sunt primii și aproape singurii care s­au gândit să-i păstreze vie memoria și să perpetueze recunoștința față de L.C. Babeș după Revoluția din 1989. Ieri au fost prezente cel mult 40 de persoane,   care s-au înghesuit în spatele unei gherete construite exact în fața crucii care amintește de jertfă, fiindcă eroul nu are nici acum un monument. La slujba oficiată de preotul Andrei Sicoe, chiar la baza pârtiei unde se află o cruce construită în memoria sa, a participat și subprefectul Ciprian Băncilă. Văduva eroului, Etelka Babeș, a fost profund afectată de cum arată starea în care a ajuns locul unde soțul ei a ales să moară pentru toți românii oprimați până în 1989. Ea mai reclamă faptul că autoritățile nu au făcut mai nimic, pentru ca acest loc să aibă un aspect decent.  „Astăzi se împlinesc 21 de ani de la moartea soțului meu, adică trei ori șapte, niște numere semnificative, biblice. După atâția ani, după acest sacrificiu pe care l-a făcut, nu pentru mine, nu pentru fiica lui, ci pentru țara aceasta, chiar aici să se ajungă? Oficialitățile nu au putut să facă un lucru mărunt, pentru un gest atât de mare? Nu am cuvinte. Mizeria asta, șandramaua construită în fața monumentului, m-au lăsat fără cuvinte”, a declarat soția eroului.
Aceasta a continuat: „m-a durut cumplit când am văzut cum arată locul. Îmi place ordinea, îmi place disciplina, îmi place să îmi respect cuvântul și aceleași lucruri  i-au plăcut și lui. El a vrut să atragă atenția întregii lumi, referitor la starea în care era România, iar țara aceasta ce a făcut pentru el? E foarte trist. Eu îi apreciez pe cei care vin mereu și depun coroane, dar prea puțin s-a făcut pentru soțul meu. Pe lângă autorități, și ceilalți brașoveni ar trebui să dea dovadă de mai mult interes. E adevărat că oamenii se împart în două categorii, unii regretă trecutul, alții sunt fericiți  că trăiesc într-o lume liberă, dar și cei care regretă ar trebui să își amintească cum se trăia atunci și ce avantaje sunt acum. Gestul făcut de el ar trebui apreciat de toată lumea”. 
Subprefectul Ciprian Băncilă a promis că, la nivelul instituției pe care o reprezintă, se vor căuta soluții, pentru rezolvarea problemei ridicate de soția martirului. „Gestul lui Liviu Cornel Babeș reprezintă un moment semnificativ în istoria orașului nostru și este, într-adevăr, trist că la comemorare sunt atât de puțini oameni. Cred că avem datoria de a ne respecta eroii și sper ca în 2011 să vedem aici mai mulți participanți”, a declarat Băncilă. 

„Opriți crima!”
În dimineața zilei de 2 martie 1989, pârtia „Bradul” din Poiana Brașov era plină de schiori, cei mai mulți dintre ei turiști occidentali. La un moment dat, acestora le-a înghețat sângele în vine, când au observat o vâlvătaie pe schiuri coborând cu repeziciune pe pârtie. Torța vie a căpătat un traseu haotic și, după câteva zeci de metri, s-a prăbușit lângă la marginea pârtiei. Cu ultimele puteri, o0mul a scos de sub haină o bucată de carton, o pancartă improvizată, pe care scria: „Stop morder! (Opriți crima!) Brașov ­=Auschwitz!”.
Era Liviu Corneliu Babeș, brașoveanul care găsea astfel calea de evadare dintr-o lume aberantă, dintr-o societate care semăna din ce în ce mai mult cu un lagăr. Dar acțiunea sa depășește limitele unui gest individual de suicid. Liviu Corneliu Babeș face sacrificiul suprem deliberat, cu un scop politic, pentru a atrage atenția opiniei internaționale asupra crimei la care este supus poporul român de către dictatura ceaușistă. Mobilizată rapid, Securitatea intervine și îl transportă pe Babeș la spital, unde moare în scurt timp. Temuta instituție represivă își continuă „opera” de escamotare a adevărului, de denigrare a omului Liviu Babeș, și implicit, de discreditare, de pângărire a gestului său.  
Însă, așa cum a anticipat Babeș, turiștii străini care s-au aflat atunci pe pârtie, după ce și-au revenit din șocul produs de teribila imagine, au avut grijă să spună adevărul și să împrăștie vestea despre ororile din România care îi împing pe oameni la astfel de gesturi. În iulie 1989, o televiziune canadiană anunță martiriul lui Liviu Corneliu Babeș și îi aduce un omagiu acestuia.

Jan Palach al României
Liviu Corneliu Babeș s-a născut în 10 septembrie 1942 și a lucrat ca tehnician. Era pictor amator, însă unul despre care specialiștii afirmă că era foarte bun. Ultimele sale creații se numesc, sugestiv, „Tăvălugul” (căruia, prin gestul să suprem, a refuzat să i se supună, pentru a nu se pierde pe sine) și „Grota cu măști”. Martiriul său a fost al doilea protest anticomunist, după cel din `87 al muncitorilor de la „Steagu’ Roșu”, care de altfel au precedat Revoluția din decembrie 1989. Locul acestui protest
n-a fost ales întâmplător, spectacolul fiind pregătit special pentru străinii din Poiană, care aveau să-l povestească mai apoi în lumea liberă. „Ceea ce s-a întâmplat în martie 1989 face parte din mitologie, pentru că în mod rațional un protest prin autoincendiere nu duce la nimic. În ordinea morală a lumii, sinduciderea cu un mesaj de libertate, este un gest extraordinar, precum a făcut-o și studentul ceh Jan Palach, când sovieticii i-au invadat țara. După 19 ani de căutări, pentru unii de multă confuzie, pentru alții de orizont îngustat, un astfel de moment precum sacrificiul său e un moment moral, de confirmare a nevoii de libertate și a posibilității transpunerii ei din vis în realitate printr-un act eroic”, spunea jurnalistul Emil Hurezeanu, într-un omagiu adus doi ani  lui Babeș.

Uitat sau ignorat
Liviu Corneliu Babeș a făcut sacrificiul suprem deliberat, lucid, cu un scop politic, pentru a atrage atenția opiniei internaționale asupra crimei la care este supus poporul român de către dictatura ceaușistă, însă cu toate acestea el a fost dat uitării și nu este cinstit cum se cuvine.  „Din câte știm noi, Babeș a lăsat și o scrisoare de adio în care spune că acesta este felul lui de a protesta față de reprimarea bruta-lă a revoltei din 15 Noiembrie 1987. Chiar dacă nu ar fi fost așa, oricum, ceea ce a făcut el a făcut pentru noi, toți românii. A fost încă un strigăt de libertate, fiindcă se temea că mesajul revoltei din ’87 se va pierde”, a reamintat Florin Postolachi, președintele Asociației „15 Noiembrie 1987”, deputat PD-L de Brașov.