MONOPOL: GDF Suez Energy România, o companie tot mai amenințătoare

După impunerea unui nou contract de furnizare, după modificarea unității de măsură a consumului, brașovenii au început să primească scrisori prin care sunt amenințați cu tăierea gazului dacă nu încheie contracte pentru verificarea instalațiilor. Li se sugerează și cu ce firmă să le încheie…

Monopolul Gaz De France (GDF) Suez Energy România devine din ce în ce mai apăsător pentru populație. După ce că de aproape 20 ani consumatorii suportă cu stoicism majorări peste majorări ale prețului la gaz, din 2008 facturile sunt calculate în kW/h și nu în metri cubi așa cum indică aparatele de măsurat, iar anul trecut furnizorul le-a forțat oarecum mâna clienților pentru a semna noi contracte cu clauze aiuritoare, zilele acestea încă o „bombă” cu gaz a fost lansată pe piață.
Practic, în ultimele zile, numeroși brașoveni au luat cu asalt sediul GDF Suez Energy din Brașov, de pe str. Bisericii Române, speriați și contrariați de ultima scrisoare primită de la furnizorul de gaz metan prin care sunt amenințați că dacă nu vor încheia un contract de prestări de servicii pentru verificarea instalațiilor de gaz, li se va sista furnizarea. Apoi, li se “sugerează” oferta unei firme ce prestează astfel de servicii, despre care voci de pe piață spun că ar avea legătură cu angajați sus-puși în birourile GDF Suez Energy. Mai mult decât atât, tarifele pe care clienții GDF Suez sunt obligați să le suporte nu sunt nici motivate, nici de negociat. Este drept scrisoarea GDF Suez Energy România afirmă însă că abonatul își poate alege singur firma care să facă verificarea instalației. Numai că în scrisoarea „somație”, compania de gaz nu oferă o alternativă la Asigaz.
Ba mai mult, dacă abonații nu pot plăti într-o singură tranșă prestația evaluată la 70,21 lei, vor trebui să achite câte 3,57 lei, lunar, timp de doi ani. Adică, 3,57 lei X 24 de luni, egal 85,68 lei. Asta, în marea majoritatea a cazurilor, pentru udarea racordurilor cu apă și săpun.

O singură ofertă în patru variante
Scrisoarea cu pricina îi informează pe clienții GDF Suez că au obligația de a face verificarea instalațiilor de gaz din apartamente odată la doi ani și o revizie odată la zece ani. În scrisoare este trecută data la care a fost efectuată ultima verificare, iar abonatul este informat că dacă pînă la o dată anume nu va dovedi că a făcut o nouă verificare, îi va fi sistată alimentarea cu gaz metan. „În cazul în care nu faceți dovada realizării serviciului de verificare tehnică a instalațiilor de utilizare până la data de…, pentru asigurarea siguranței rețelei de distribuție gaze, cât și a instalațiilor de utilizare, suntem nevoiți să sistăm furnizarea gazelor naturale, începînd cu data de…”. Scrisoarea continuă cu „una din ofertele (…) pentru locuința dumneavoastră”, care include patru modalități de plată a contravalorii verificării instalațiilor.
Astfel, pe lângă cele două variante prezentate anterior, clienților li se oferă și o a treia posibilitate: 29,75 lei, în prima factură, și câte 5,95 lei în următoarele 22 de luni, caz în care nu se va face o singură verificare în următorii doi ani, ci două verificări. Adică, 160,65 lei în total!!! Cea de-a patra variantă de plată echivalează cu plata a 12,57 lei lunar, pentru următorii doi ani, tariful incluzând și o asigurare a bunurilor electrice, electrocasnice și a mobilierului din casă. Deci, în total 306 lei pentru varianta nr.4. Variantele de plată enumerate mai sus sunt calculate pentru verificarea a trei focare la fiecare abonat. Dacă aveți în locuință mai multe guri de foc în casă, veți fi obligat să plătiți alți 26 de lei plus TVA, ca supliment. În schimb, dacă aveți în locuință unul sau două focare, trebuie să plătiți aceeași sumă ca și cum firma de verificare a inspectat trei focare.

Ce plătim?
Comportamentul oarecum discreționar al GDF Suez Energy în raport cu proprii clienți nu e o noutate. Nici un client al companiei nu poate spune cu exactitate că factura pe care o primește lunar de la firmă dacă e calculată în mod corect. Motivul e foarte simplu. Contorul măsoară consumul în metri cubi, iar facturarea se face în kW/h, pe motiv că ea include puterea calorică a gazului metan, putere ce nu poate fi verificată în nici un moment de client. Acesta, după citirea contorului, poate în cel mai bun caz doar să estimeze cam cât îl va pune furnizorul să plătească pentru un mc de gaz de calitate superioară. A fost sesizată și Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), însă oficialii instituției au decretat: „facturarea gazului în kilowați/oră și nu în metri cubi, introdusă începând de la 1 iulie 2008, nu afectează consumatorul casnic”. Nimic mai fals. În urmă cu ceva vreme, un ziar central a prezentat concluziile verificărilor privind prețul de facturare a gazelor la consumatorii din România, întocmite de vicepreședintele Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții din Camera Deputaților. Potrivit acestei surse, „noul sistem de facturare a fost «combinat» cu o șmecherie legalizată, care favorizează distribuitorii, afectând în schimb buzunarele consumatorilor. Este vorba de Ordinul ANRE 62/24 iunie 2008, care abrogă deciziile autorității de reglementare din 2005, ce impunea stabilirea conversiei parametrilor de presiune și temperatură din calculul tarifului la gaz, la același nivel ca în Uniunea Europeană. Ordinul cu pricina precizează la art. 8 alin.1, că volumul tranzacționat se măsoară la condițiile de bază de presiune (P) = 1,01325 și de temperatură (T) = 288,15 K (15ș C ), iar puterea calorică superioară să fie calculată la o temperatură de combustie de 15ș C. În comunitatea europeană însă, formula de calcul este diferită, condițiile de bază fiind P = 1,01325 și T = 273,15 K (0ș C ), iar puterea calorică superioară utilizată în calcul este facută la o temperatură de conversie de 25ș C (298,15 K)”, conform concluziilor verificărilor cu privire la prețul de facturare a gazelor la consumatorii din România, exemplificate de cotidianul central. „Necorelarea celor două elemente, volumul și puterea calorică superioară cu cele din UE conduc la calcularea unui echivalent energetic al gazului natural mai mare decât în comunitatea europeană. Ca urmare a diferențelor, consumatorul român e obligat să plătească consumul energetic de gaz din factură de 1,09157 ori mai mult pentru fiecare m3 de gaz consumat”, mai arată documentul amintit.

Contracte noi, la foc „automat”
Tratamentul a continuat și anul trecut când clienții au primit în poștă o propunere nenegociabilă de contract, de fapt un formular de adeziune la condițiile de plată dorite de GDF. Majoritatea brașovenilor au primit contractele cu două zile înainte de expirarea termenului limită de semnare, 1 noiembrie 2009. Nimeni din cadrul companiei, însă, nu le-a explicat de ce era nevoie de un nou contract în acel moment și de contractele vechi nu mai erau bune. Graba celor de la GDF Suez Energy România a fost oarecum de înțeles, mai ales că formulările folosite în articolele contractului nu sunt prea clare. De exemplu, la Capitolul II intitulat „Date și documente generale”, la punctul al doilea, clientul afla că presiunea minimă de furnizare 0,015 Pa (bar) se va completa de furnizor „conform acordului de acces/documentației tehnice avizate de operatorul sistemului de distribuție/transport”. Foarte clar, nu? La Capitolul VI, începeau marile dureri de cap, din cauza formulărilor neclare și incomplete. Concret, articolul 4 alin.1 prevedea că „furnizorul facturează contravaloarea serviciului de furnizare reglementată pe baza cantităților convenite cu consumatorul prin programul de consum, prevăzut în anexa la prezentul contract, cu respectarea condițiilor standard pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici”. Din păcate pentru consumatori, cuvântul convenit are în Dicționarul Explicativ al Limbii Române un alt înțeles decât cel priceput de GDF Suez Energy România. Practic, dacă traducem art.4, alin.1, înțelegem că societatea a căzut de acord cu fiecare client în parte în ceea ce privește programul de consum. Nimic mai fals! Despre neclaritățile contractului de furnizare a gazului metan au fost sesizate la vremea respectivă atât Prefectura Brașov, cât și Oficiul pentru Protecția Consumatorului, reprezentanții ambelor instituții declarându-și disponibilitatea de a face verificări suplimentare în legătură cu aspectele sesizate de presă și populație.

Scumpire de peste 9.884 ori față de 1990
Însă, toate aceste amănunte nu l-au ars la portofel pe românul de rând precum a făcut-o prețul gazului metan. În intervalul 1990 – septembrie 2006, prețul gazului a crescut de peste 9.884 de ori. Potrivit unui raport al Institutului Național de Statistică dat publicității anul trecut, majorările au venit în valuri, cu 270% în anul 1992, cu 548,6% în 1993, pentru ca în 1994 să se mai adauge o altă majorare, cu 41,7 procente, urmată de una cu 57,5% în 1996 și cu 265,1% în 1997. Ulterior, prețul gazului a mai „săltat” cu 95,7% în 1998, cu 100 de procente în 1999, cu alte 68,2% în anul 2000 și cu încă 99,6% în 2001. În următorii ani scumpirile au „ars” ceva mai puțin la buzunare, conform statisticilor înregistrându-se creșteri de prețuri cu 48,9% în 2003, 20,6% în 2004 și 36,5% în 2005. În primele trei trimestre ale anului 2006, prețul gazului a mai urcat cu încă 23,11% față de 2005. 2007 a fost, s-ar putea spune un an de grație, consumatorii scăpând numai cu o scumpire de 3,7% de la 1 octombrie 2007. De la 1 iulie 2008, de când s-a trecut la facturarea în kW/h, prețul metrului cub a fost „rătăcit”. Se prezumă că la această oră, un metru cub de gaz metan costă în jur de 1,4 lei cu tot cu TVA. În schimb, e sigur că de-a lungul anilor, distribuitorii de gaz au obținut și obțin în continuare câștiguri de sute de milioane de euro, ce le situează în Top 10 cele mai profitabile societăți românești.

Nici un răspuns de la GDF Suez Energy România
Pentru a afla poziția oficială a companiei distribuitoare de gaz în legătură cu „afacerea” verificării instalațiilor consumatorilor, ne-am adresat conducerii de la București a distribuitorului de gaz metan. Din păcate, emailul trimis compartimentului de relații cu presa al GDF Suez Energy România nu a fost urmat de nici un răspuns.

„Mi se pare o măsură abuzivă!”
Față de noile „pretenții” ale furnizorului de gaz metan, prefectul Ion Gonțea, care a luat atitudine și în cazul sesizărilor privind condițiile – catalogate de cetățeni ca fiind abuzive și unilaterale – ale contractelor cu GFD Suez a apreciat că „mi se pare că este o nouă măsură abuzivă”. Prefectul a susținut
că nu poți impune consumatorului să apeleze doar la firme „cu dedicație”, sub amenințarea debranșării. La rândul său, subprefectul Ciprian Băncilă a afirmat că atâta vreme cât consumatorii își plătesc facturile și serviciile aferente, „amenințările cu debranșarea sunt nu doar deplasate, ci și nelegale”.

Riscă amendă de 30.000 de lei
Ionuț Spătaru, directorul coordonator al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Brașov, s-a declarat siderat de modul în care a procedat GDF Suez: „Sunt de acord cu obligativitatea reviziei, fiindcă e o problemă de siguranță a tuturor, dar modul în care este concepută scrisorica, cu indicarea firmei, după ce omul e amenințat cu debranșarea, e clar o încălcare a legii, ce poate fi sancționată și cu 30.000 de lei”. Spătaru, care s-a aflat ieri la București, a menționat că va face lumină în acest caz astăzi, după o descindere la furnizorul de gaz.     (L.J.)