Duminica Intrării Domnului în Ierusalim

Duminică, creștinii celebrează ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind întâmpinat cu frunze de palmier de către discipolii lui și locuitorii orașului.

În această duminică, a VI-a din Postul Mare, credincioșii din Bisericile Apostolice prăznuiesc Intrarea Mântuitorului în Ierusalim, sărbătoarea fiind numită și Duminica Stâlpărilor (a Floriilor). În această zi, Mântuitorul Iisus vine în Ierusalim din Betania, din casa lui Lazăr, pe care l-a înviat, schimbând jalea cea adâncă în cântec de bucurie și slavă adusă lui Dumnezeu. Lazăr este cel pentru a cărui moarte Iisus „a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine” (…), și a lăcrimat”. Învierea lui Lazăr este ultima mare minune pe care o săvârșește Mântuitorul înainte de Învierea Sa. De aceea, El e întâmpinat la intrarea în Ierusalim cu cântări de biruință, ce răsună și astăzi în Sf. Biserică, care lasă deoparte pentru o zi tristețea strălucitoare a Postului Mare. Iisus intră triumfător în Ierusalim, întâmpinat de o mulțime de oameni ce își aștern hainele în calea sa și purtând ramuri de finic (stâlpări) în mână strigă: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”. Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim este singurul moment din viața Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca împărat, ca pe Mesia, atât de mult dorit și așteptat. Apostolii participă și ei cu uimire și nespusă bucurie la aceste manifestări de slavă care I se aduc. Mulțimea care Îl preamărește e formată din localnici și cei veniți la sărbătoarea Paștilor. Unii dintre aceștia sunt credincioși ai Lui, alții sunt deja dispuși a crede în El, ca urmare a minunilor pe care le-au văzut sau de care au auzit vorbindu-se, mai ales cea a învierii lui Lazăr. Mulțimea este cuprinsă de o însuflețită bucurie: „Și cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele pe cale, iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale: Iar mulțimile care mergeau înaintea Lui și care veneau după El strigau zicând: «Osana Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!»” (Matei 21, 8­9). Trist e că tot aceștia sunt cei care, peste doar cinci zile, vor striga cu înverșunare: „Răstigniți­L! Răstigniți-L!”

Cum va fi vremea de Florii va fi și de Paști
Cunoscută sub numele de Florii, duminica de dinaintea Paștelui este așezată la mare cinste și în calendarul popular. Importanța sărbătorii este sporită de interdicțiile de muncă și sacrificiul ritual al peștelui (fiind a doua zi din Postul Mare, după Buna Vestire, când se dă dezlegare la pește). La semnificația de reînviere a naturii, când înfloresc salcia, florile și pomii fructiferi, s-au adăugat semnificații noi, legate de cultul morților (îndeosebi în sâmbăta din ajun, numită Sâmbăta lui Lazăr): pomeni, curățarea mormintelor și cimitirelor, acte de divinație în care se invocau spiritele morților, înfigerea ramurilor de salcie în morminte. Aceste ramuri de salcie, simbol al fertilității și vegetației de primăvară, dar și ale stâlpărilor cu care a fost întâmpinat Mesia la intrarea în Ierusalim, sunt la loc de mare cinste: se duc la biserică pentru a fi sfințite, se împodobesc icoanele, ușile și ferestrele, se păstrează
de-a lungul anului pentru vindecarea diferitelor boli și pentru alungarea furtunilor. În unele zone etnografice, la Florii se vestea măritișul și se agățau într­un măceș sau un pom înflorit hainele și zestrea la aerisit. Întrucât se credea că la Florii înfloresc urzicile, acestea nu mai erau folosite în alimentație, sărbătoarea fiind numită și Nunta Urzicilor. Tradiția mai spune că așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și în prima zi de Paști.