În Săptămâna Mare, creștinii pornesc alături de Hristos spre Golgota

Evenimentele cutremurătoare și, totodată, mântuitoare petrecute cu aproape 2.000 de ani în urmă, se actualizează în această Săptămână a Patimilor. E timpul în care Biserica retrăiește, actualizează momentele cele mai importante din viața și activitatea Mântuitorului Iisus Hristos.

Ultima săptămână a Postului Mare, cunoscută drept Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, a început de aseară cu prima slujbă de „denie”.  După Duminica Floriilor, când Iisus a fost întâmpinat ca un Mesia la intrarea în Ierusalim, Săptămâna Patimilor ne înfățișează într-o înlănțuire logică și cronologică momentele legate de Patimile, Răstignirea, Îngroparea și Învierea Mântuitorului, transpunând evenimentele în prezent, prăznuind un „astăzi” liturgic, ceea ce înseamnă o reintrare a Bisericii în eveniment. Dacă Postul întreg înseamnă călătoria duhovnicească către Paști, ultima săptămână este o continuă înainte prăznuire a acestor zile, este revelarea ultimă a înțelesului postului. Acel „ceas al lui Hristos” despre care El a vorbit adesea și spre care a fost orientată întreaga Sa slujire pământească, se apropie. Credincioșii parcurg acum cele șapte trepte ale ultimelor zile ale lui Hristos Omul, fiecare zi din Săptămâna Patimilor fiind un nou pas al lui Iisus pe drumul către Răstignire și Înviere.

Deniile, slujbe unice 
Slujbele deniilor săvârșite în fiecare seară, prin frumusețea și conținutul cântărilor și rugăciunilor, prin dramatismul și solemnitatea ceremoniilor liturgice, creează cadrul pentru trăirea sufletească de mare profunzime prin care credincioșii devin părtași clipă de clipă la evenimentele de excepție din viața Fiului lui Dumnezeu. Deși sunt slujbe de zi, după cum le spune numele slav, ele se oficiază seara, justificarea fiind în modul în care se parcurge timpul liturgic, deosebit de cel civil, în perioada Postului Mare. Primele zile se constituie într-un prolog al Sfintelor Patimi ale lui Hristos. La utrenii, se citesc Evangheliile care ne aduc aminte de cele din urmă învățături ale Domnului: pilda blestemării smochinului neroditor de către Mântuitorul, Predica de pe Muntele Măslinilor, în care Hristos a prevestit distrugerea templului din Ierusalim, dar și propria Înviere.Tot luni este pomenit Iosif Patriarhul, cel pe care propriii frați l-au bătut și l-au părăsit pe câmp. După ce a dus o viață de sclav, a ajuns prinț al Egiptului, i-a iertat pe cei care i­au greșit și și-a salvat de la foamete familia și poporul. Povestea lui Iosif prefigurează doar ceea ce va desăvârși Iisus.     (L.J.)