Editorial: Experiență bulgărească

Când vezi o gală de „Local Kombat” în derby-ul fotbalistic sofiot Levski – ŢSKA, cu intrări criminale pe tibii și coate-n gură, tolerate de un arbitru spongios și candid, cu față de Moș Crăciun ieșit de la dezalcoolizare, te întrebi dacă, în loc de esteții Pancu și Florentin Petre, nu cumva „Ando” trebuia să-i transfere pe Zmărăndescu și Iftimoaie.
E clar, în Bulgaria, „Fălcosul” are zilnic momente de revelație, trăind infinit mai periculos decât Andrei Gheorghe rătăcit în Panama sau orbecăind violet pe holurile Ministerului Finanțelor.
Mai întâi, a descoperit tăpșanurile unde echipele din Mezdra și Svoge bagă materiale în campionat (cool, mai ceva decât atunci când Petrolul Moinești, cu celebrul goalkeeper Moței, făcea ravagii prin seria de „B” brașoveano-moldoveană!), pregătindu-se, probabil, după barbarul model al „Springboks”, care-și captează și întrețin agresivitatea la cote extreme, goi, cu nesfârșite placaje și meleuri în mocirlă. Apoi, a aflat cum e s-o încasezi de la proprii suporteri, aflați în sevraj, față de care ultrașii contestatari ai lui Gigi Becali par niște domnișoare sclifosite de pension, sorbind cu sughițuri melodramatice dintr-o limonadă. În fine, i s-a adus la cunoștință că la sud de Dunăre un meci la „masa verde” se poate pierde cu 4-0, în cel mai fericit caz, astfel încât regulamentele întortocheate ale lui „Corleone” par desprinse din codul lui Hammurabi.
Călit într-o astfel de aventură doar două-trei luni, uitând categoric de vacanța de nabab din Dubai, Ioan Andone poate considera Liga 1 raiul pe pământ, iar posibila viitoare relație contractuală cu zgârcomanul Copos precum în tema spectacolului de balet „O poveste vieneză”, în acordurile calde ale muzicii lui Johan Strauss.