În Joia Mare, se oficiază Denia celor 12 Evanghelii

Joia Mare este una dintre cele mai importante zile din Săptămâna Patimilor. Patru lucruri sunt comemorate în această zi: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina cea de Taină (Cina Domnească la care Iisus a instituit Taina Împărtășaniei – Euharistia), rugăciunea Mântuitorului din Grădina Ghetsimani și prinderea Domnului de către cei ce voiau să-L ucidă. Toate aceste momente sunt retrăite la Denia celor 12 Evanghelii, slujbă de o mare profunzime și frumusețe și ce se săvârșește în toate bisericile în această seară. Tradițional, Joia Mare este și ziua în care gospodinele trebuie să vopsească ouăle în roșu, urmând ca în Sâmbăta Mare să coacă pasca și cozonacul ce vor fi duse la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfințite. Porunca iubirii și a slujirii aproapelui, de care Mântuitorul amintește de multe ori înainte de Patimi, se concretizează astăzi în spălarea picioarelor ucenicilor săi, înainte de ultima cină luată cu ei. Este gestul adevăratei smerenii și slujiri, virtuți esențiale pe care Mântuitorul le-a întruchipat în viața Sa. Lui Petru, care refuză întâi, înfricoșat, să-i fie spălate picioarele de Domnul Iisus, Hristos îi spune: „Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de Mine” . Cina cea de Taină este un moment de covârșitoare importanță în viața Mântuitorului și a Bisericii, pentru că acum, la această cină pascală, El instituie Taina Sfintei Euharistii (Sf. Împărtășanii), ca act esențial ce are rolul de a ne uni în Hristos cu Dumnezeu și în Hristos cu aproapele nostru. „Fiind împreună cu ucenicii săi, Mântuitorul a luat pâinea și, binecuvântând, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor zicând: «Luați, mâncați, acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor». Apoi, luând paharul, a binecuvântat și L-a dat ucenicilor zicând: «Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor»” (Matei, 26, 26-28). Sunt cuvintele pe care le auzim de aproape 2.000 de ani la fiecare Sf. Liturghie. Cina este urmată de Rugăciunea arhierească a Mântuitorului din Grădina Ghetsimani, care este, după Rugăciunea Domnească („Tatăl nostru”), cea mai frumoasă și cuprinzătoare rugă rostită de  Hristos. Imediat după aceasta, au loc prinderea și judecarea Mântuitorului.

Pomenirea morților
Joia din Săptămâna Patimilor are, în calendarul popular, diferite denumiri zonale: Joia Mare, Joimari, Joia Neagră. O avalanșă de practici tradiționale se adresează, în primul rând, pomenirii morților care vin în fiecare an, în această zi la vechile locuințe, unde așteaptă până la Moși sau Sărbătoarea Moșilor, adică sărbătoarea dinainte de Rusalii, spun etnografii. De aceea, morții sunt așteptați în curte, li se pun mese cu apă și colaci pe ele, scaune pentru odihnă, se fac focuri (focurile de Joimari) pentru a se încălzi. Joimari era și ziua până la care fetele și femeile puteau să toarcă. Cele care nu și-au cusut cămașă nouă pentru Paști până acum sunt pedepsite de Joimăriță. Aceasta este un personaj cu înfățișare respingătoare, femeie slută, șleampătă și despletită, care îi pedepsește pe cei leneși, în special pe cei care nu și-au terminat lucrările importante până de Paști.
În unele zone etnografice, ca să nu intre Joimărița, ușile se încuie și se ung cu untură.