OBIȘNUINŢĂ: „Sfânta îmbulzeală” pentru agheasmă n-a fost ratată nici la Mănăstirea Brâncoveanu

Totuși, spre deosebire de conaționalii care s-au îmbrâncit cu jandarmii și s-au călcat în picioare pentru o sticluță de agheasmă, brașovenii s-au dovedit, dacă nu mai pioși, măcar mai civilizați.

În vinerea din Săptămâna Luminată, ortodocșii sărbătoresc „Izvorul Tămăduirii”, prilej cu care în biserici și mănăstiri se face „sfințirea mică” a apei, printr-o slujbă la care predomină Cântările Învierii. Sărbătoarea este închinată Maicii Domnului și face referire la vindecarea miraculoasă a unui orb care și-a recăpătat vederea după ce s-a spălat pe față cu apa dintr-un izvor aflat într-o pădure din apropierea Constantinopolului.
Mii de credincioși s-au adunat ieri la bisericile și mănăstirile din țară pentru a lua o sticlă cu apă sfințită. În mai multe locuri din țară, credincioșii au uitat de cele sfinte, spiritele s-au încins și oamenii s-au îmbulzit să ajungă primii la butoaiele cu apă. Ei s-au călcat în picioare pentru a lua agheasmă de la mănăstire. Din păcate, a fost, la scară mai redusă, și cazul brașovenilor și al pelerinilor care au ales să sărbătorească praznicul ortodox al Izvorului Tămăduirii la Sâmbăta de Sus. Alături de alte lăcașuri ortodoxe, Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus are ca al doilea hram, după cel al Adormirii Maicii Domnului, pe cel al Izvorului Tămăduirii. Oamenii nu au avut răbdare la slujba de sfințire a fântânii din incinta mănăstirii, în jurul căreia se adună de fiecare dată mii de credincioși, s-au certat și înghesuit, de parcă se termina harul dacă luau alții agheasmă înaintea lor. Într-un final, mai cu ajutorul jandarmilor, toți au reușit să-și umple sticlele cu apă sfințită. Liturghia a fost oficiată la altarul din pădure, de către un sobor de preoți condus de mitropolitul Ardealului, ÎPS dr. Laurențiu Streza.

De la credință, la superstiție
În schimb, în bisericile din Brașov, sărbătoarea s-a defășurat mai civilizat, dacă nu mai pios, deși s-au strâns în curțile bisericilor brașovene mii de credincioși care au primit agheasma pentru sfințirea caselor și păzirea de rele. Lumea s-a strâns în fața lăcașurilor de închinăciune încă de la primele ore ale dimineții, formând cozi disciplinate, pentru a putea lua apa sfințită. Mulți au venit din dorința de a asista plini de evlavie la liturghia oficiată în această zi din Săptămâna Luminată, care continuă bucuria Învierii. „Este o mare sărbătoare, care ne ajută să ne vindecăm neputințele trupești, bolile, care să știți că tot de la păcatele sufletești vin. De aceea, Izvorul Tămăduirii se sărbătorește în Vinerea Luminată, pentru ca bolile să nu facă să uităm de bucuria Învierii”, ne-a explicat tanti Elena, cum s-a recomandat, spunând că e suficient numele de botez.
Pe alții i-a adus puterea tradiției sau un soi de superstiție mistică, ce i-a făcut să se rezume la a sta la coadă,  convinși că vor lua mai mult har, o dată cu sticla plină de apă sfințită, umplută înaintea altora, dar pragul bisericii nu
l-au călcat. Anticipând faptul că va fi o aglomerație în care semnificațiile profunde ale sărbătorii și ale slujbei de sfințire a apei riscă să se piardă în derizoriu, unii preoți au pregătit agheasma dimineața foarte devreme și au amplasat butoaiele în curtea bisericii. Alți creștini au venit la biserică să caute sprijin și alinare, simțind că nu mai au alt refugiu: „Am zis să încerc și aici, că n-am nimic de pierdut. Și eu și soția am rămas șomeri, băiatul cel mare este bolnav și chiar că numai Dumnezeu ne mai poate ajuta să ieșim cu bine, cu tot ce se întâmplă în țara asta!”, a mărturisit Viorel Crisbean, rămas oarecum stingher în curtea bisericii, mult după ce slujba se încheiase.