O fetiță de 10 ani ar fi avut altă soartă dacă ar fi fost adoptată de o familie din Germania

Președintele Asociației Catharsis, Azota Popescu, susține că lista copiilor cărora doar adopția internațională le-ar rezolva interesul superior, acela de a avea propria familie, e foarte lungă și se va mări în continuare. Timp de trei luni, în perioada 1 iunie – 1 septembrie 2010, Asociația Catharsis, susținută de ONG-uri românești care promovează drepturile copiilor, dar și de Direcția Generală de Asistență Socială  și Protecția Copilului Brașov, va încerca să strângă peste 100.000 de semnături necesare pentru a determina modificarea legislației, astfel încât să fie redeschise adopțiile internaționale.
Azota Popescu susține că, în acest mod, copiii români, mai ales cei cu vârste mai mari, cei proveniți din familiile de rromi sau cei cu dizabilități, ar putea avea posibiltatea de a crește și de a se dezvolta în sânul unei familii, fie ea și adoptive. Din punctul de vedere al reprezentantei Asociației Catharsis, reluarea adopțiilor internaționale este cu atât mai necesară, cu cât, în țara noastră, sistemul de protecție socială a copilului nu le oferă minorilor aflați în dificultate nici o șansă. 
„Deficiențele din sistem duc la creșterea alarmantă a numărului de copii abandonați, dar și la imposibilitatea reintegrării unor minori în familia naturală sau lărgită”, a declarat Popescu.
Potrivit reprezentantei asociației, pentru cei mai mulți dintre copiii de etnie rromă sau cu dizabilități, adopția națională este o utopie, aceștia rămânând, până la majorat, în instituțiile de protecție sau în grija asistenților maternali, devenind astfel prizonierii sistemului de asistență socială.
Popescu a punctat că nu sunt rare cazurile în care  tinerele din centrele de plasament sunt victimele unor violuri ascunse de conducerile instituțiilor
„Unele dintre ele au părăsit centrele purtând o sarcină sau după ce au dat naștere unui copil nedorit, fiind stigmatizate de societate”, a comentat interlocutoarea, care susține că, în ultimii ani, în rândul copiilor instituționalizați s-a constatat și o creștere a numărului celor cu probleme psihiatrice, cu tentative de suicid, motiv pentru care ei au nevoie în continuare de asistență socială, de data aceasta ca adulți.
În același timp, președintele Chatarsis consideră că, în România, reinstituționalizarea copiilor cu vârste peste cinci ani – ei fiind obligați să părăsească familia asistentului maternal în care ei au crescut ani buni și s-au atașat de „familia adoptivă” – nu face decât să afecteze dezvoltarea minorului.

Și-a pierdut 80% din vedere
Azota Popescu a oferit exemplul unei copile de etnie rromă, C.R., în vârstă de 10 ani, care suferă de o afecțiune ce îi afectează vederea. În 2003 a cunoscut o familie germană, care a mai adoptat doi copii din țara noastră și ar fi dorit să o adopte și pe CR. „În timpul vizitelor, fetița s-a atașat de cei doi copii. Din nefericire, adopția a fost suspendată, o dată cu intrarea în vigoare a Moratoriului din februarie 2004, privind regimul adopțiilor internaționale. De atunci, copila a schimbat trei familii de asistent maternal, iar din 1 octombrie 2009 a fost transferată într-un centru de plasament pentru cei cu probleme neuromotorii. Între timp, problemele i s-au agravat, astfel încât minora și-a pierdut 80% din vedere, ajungând la dioptrii +15. Și, pentru acest lucru, statul Român a cheltuit în această perioadă aproximativ 39.000 de euro, fără a-i oferi șansa de a avea o familie proprie”, a povestit Azota Popescu, care spune că familia din Germania menține și acum legătura prin telefon cu fetița și s-a adresat Oficiului Român pentru Adopții, precum și Parlamentului European, cerând, în anul 2005, continuarea procedurii de adopție.     (R.C.)