EDITORIAL: Splendoare în iarbă

Începută de marți, disputa dintre tenismenul francez Nicolas Mahut și John Isner a continuat aseară pe terenul 18 de la Wimbledon (s-a impus americanul finalmente – vezi textul alăturat), întrucât miercuri noaptea se întrerupsese, după 10 ore de joc, la fantasticul scor de 4-6, 6-3, 7-6, 6-7,… 59-59. Practic, nici nu mai contează cine a câștigat, în viziunea unui public în delir – fără vuvuzele, care a scandat minute în șir „We want more!”, ambii sportivi fiind eroi.
Lipsiți de energie, ca lămâile stoarse aristocratic, pedant, la five o’clock tea, cei doi combatanți au declarat pentru istorie, preluați fiind de toate agențiile de presă, înainte de a merge la refacere și, bineînțeles, culcare. „E un moment incredibil. Mă încurajam, repetându-mi doar că trebuie să lupt, să nu renunț”, a relatat Mahut, iar Isner, care a pulverizat recordul de ași reușit într-o partidă, al gigantului croat Ivo Karlovic (78), ducându-l, deocamdată, la cota 98, a completat succint: „E fantastic. Niciodată nu se va mai întâmpla așa ceva”. El și-a amintit că a avut, totuși, câte două mingi de meci la 9-8 și 33-32 și una la 59-58.
Despre această întâlnire suprarealistă, căzând acum în plan secund, Roger Federer a opinat: „Nici nu știu ce să fac, să râd sau să plâng”, iar sârbul Novak Djokovic a rămas impresionat de faptul că ambii tenismeni și-au luat cu regularitate game-urile pe propriile servicii, glumind: „Poate că s-au înțeles”.
Interesant este că învingătorul se va duela în turul secund cu olandezul Thiemo De Bakker, care s-a impus „doar” cu 16-14 în decisiv în fața columbianului Santiago Gilardo.
Avem și un duo formidabil, sclipitor prin smogul londonez, alcătuit din indianul Rohan Bopanna și pakistanezul Aisam-Ul-Haq Qureshi, care joacă la Wimbledon militând pentru pace între cele două țări vecine, sub mesajul emoționant: „Stop War! Start Tennis!”.
În condițiile date, fotbalul destul de fad al Mondialului a pălit în fața „sportului alb”, scârțâitul monoton al „panzerelor” prin jungla ghaneză stârnind doar interesul „numărătorilor de cornere”, vorba spumoasă a inegalabilului Răzvan Ioan Boanchiș.