Botezul Domnului, ziua în care se arată Dumnezeu

Pentru întreaga Ortodoxie, ca și pentru celelalte Biserici Apostolice (Romano­Catolică și Greco­Catolică), Botezul Domnului, sărbătoare cu dată fixă, 6 ianuarie, este unul dintre praznicele cele mai mari ale creștinității,  La români, denumirea populară de Boboteaza le­a pus în umbră pe cele sacre de „Botezul Domnului” sau „Epifania” („Arătarea Domnului”), care dezvăluie prin ele însele semnificația sărbătorii, cea din urmă justificându­se prin faptul că acolo, la apa Iordanului, s­a descoperit lumii pentru prima dată și în chip solemn taina ființei lui Dumnezeu întreit în persoane și de o singură ființă. 
În ziua Botezului, Domnul Iisus apare ca bărbat desăvârșit, în vârstă de 30 de ani, înainte de a­și începe lucrarea de propovăduire, amestecat între mulțimile care alergau la prorocul Ioan să­L asculte și să se boteze în apele Iordanului. Nimeni nu știa până atunci cine este cu adevărat Iisus din Galileea. Dar Sf. Ioan Botezătorul, luminat de Duhul Sfânt, L­a cunoscut pe Mântuitorul lumii și L­a arătat mulțimilor, zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii”. Atunci, o minune se săvârșește în văzul și auzul întregului popor. Din slăvile cerului răsună glasul Părintelui din vecie, Care zice: „Tu ești Fiul meu Cel iubit, întru care am binevoit”. Deasupra lui Hristos se vede Duhul Sfânt plutind în chip de porumbel. În acest fel, Dumnezeu Însuși Se arată: Unul în trei fețe, Treime Sfântă și nedespărțită: Tatăl­sus în ceruri, Fiul­jos pe pământ, smerit ca robul Care ia asupră­Și păcatele lumii, Duhul Sfânt plutind în văzduh, ca să vestească oamenilor și să­i sfințească.
În toate bisericile și mănăstirile românești se face astăzi sfințirea „Apei celei Mari“, numită în popor agheasma mare și considerată de creștinii ortodocși miraculoasă. Faptele petrecute la râul Iordan: Botezul Domnului, Arătarea Treimii, sfințirea apelor nu sunt doar amintiri ale unui trecut foarte îndepărtat, ci minuni actuale, care se săvârșesc în Biserică dintotdeauna și se petrec și astăzi. Apa binecuvântată niciodată nu se strică, ci își păstrează, ani după ani, puterea de a sfinți și de a vindeca. De aceea, există puternic înrădăcinată credința creștinilor că, începând de astăzi, toate apele se sfințesc, fiindcă harul lui Dumnezeu se înmulțește și nu se pierde niciodată.    (L.J.)