Criza. Soluția Canadiană

La începutul anilor ’90, Canada traversa o criză financiară majoră, cu un deficit bugetar de 9% din PIB și perspective negre asupra economiei. Soluția a fost una liberală: în patru ani, între 1992 și 1996, premierul Jean Chretien a transformat acest deficit uriaș în creștere economică. Iar în istoria economiei moderne se studiază „soluția canadiană”. Conștient că eficientizarea economiilor și înghețarea salariilor și pensiilor e insuficientă, Chretien a dispus ca toate cheltuielile ne-esențiale ale guvernului să fie reduse. Singurii care au scăpat de măcelul bugetar au fost pensionarii. Reducerile au fost drastice: bugetul de cercetare a fost înjumătățit, subvențiile pentru agricultură, sănătate și educație au fost reduse, în medie, cu 20%, la fel și ajutoarele pentru străinătate sau în rețelele de transport. Costurile sociale nu au fost deloc mici. Zeci de mii de asistenți medicali, profesori și funcționari din sistemul public au devenit șomeri. Rezultatul: de la un deficit de 9%, economia Canadei a intrat pe creștere economică în timp record. La 15 ani de la acei ani de austeritate, canadienii sunt convinși că succesul s-a datorat profunzimii și rapidității cu care guvernul liberal a operat restructurările bugetare.