Brașov. Junii Tineri au trecut proba bărbăției

Conform tradiției, ei au participat astăzi la „aruncarea în țol”

„Aruncarea în țol”, unul dintre obiceiurile cele mai pitorești din ceremonialul Junilor Brașoveni și Brașovecheni, la care participă membrii Grupului Junilor Tineri, a adunat astăzi – ziua fiind schimbată din nou după mulți ani când s-a ținut vinerea – câteva zeci de brașoveni și turiști, care i-au aplaudat entuziast pe tinerii temerari. Din păcate, ca și celelalte practici, care și-au pierdut din caracterul ritual, părând un simplu joc, și aruncarea în țol, care era la origini o probă de bărbație, un ritual de inițiere, s-a golit de semnificațiile inițiale. După ce 15-20 de ani, aruncarea în țol s-a făcut doar în Vinerea Luminată, anul acesta s-a revenit la tradiția din Joia Luminată. Spectacolul a fost pe măsura așteptărilor, pentru cei care cunosc și îndrăgesc obiceiul, și surprinzător de inedit pentru turiști.  Junii Tineri au fost la Biserica Sf. Nicolae, unde au primit binecuvântarea, apoi s-au adunat în cerc în jurul Troiței Căpitanului Ilie Birț, unde au cântat „Hristos a înviat!” Cei mai entuziasmați au fost copiii din piață, care au așteptat nerăbdători momentul aruncării în țol. Obiceiul a debutat cu celebra Horă a Junilor, neîncheiată, și cu aruncarea buzduganului.  Junii au adus cu ei țolul, respectiv o cergă, un covor mare, care a fost ținut de margini și de colțuri de mai multe persoane. Primul aruncat în țol a fost vătaful grupului. Au urmat armașul mare și cel mic, dar și ceilalți juni, mai ales cei trei membri noi, care au fost obligați să-și demonstreze la rândul lor curajul. Cei mai mulți s-au așezat pe spate cu mâinile sub cap și în momentul „zborului” au bătut repede din palme. Grupul de Juni Tineri numără în acest an circa 24 de membri.
Semnificațiile inițiale ale ritualului
Prof.dr. dr. pr. Vasile Oltean  –  directorul Muzeului Primei Școli Românești din Șcheii Brașovului și un reputat specialist al fenomenului – ne reamintește în semnificațiile inițiale ale obiceiului: „De obicei, Joia luminată, după amiază, junii se adunau la vătaf, apoi mergeau Sub Tâmpa, unde petreceau cu plăcinte, pentru ca seara să facă petrecere la armașul mic, sau la vătaf. După petrecere, ca o distracție, fiecare june era „aruncat în țol”: mai mulți juni, cel mult zece, țineau capetele unei cerge („țol”) și fiecare june era aruncat de trei ori în sus la o înălțime impresionantă, astfel că, uneori­, dacă-­l aruncau în interiorul unei șuri ­ . Al. Surdu găsește similitudini între acest joc al junilor și practicile rituale nord-­indo­europene, fiind considerat un ritual tipic de inițiere. Se știe că junele care nu este dat joi din țol, fiindcă refuza, se temea sau pur și simplu absenta, era dat în țol drept pedeapsă a doua zi, în Piața Prundului”.  Astăzi se face în piață, fără valoare punitivă, ba chiar junii sunt deosebit de încântați de mulțimea care se adună să îi admire. Ceea ce întărește și mai mult caracterul jocului de inițiere este remarca folcloristului Ion Mușlea, care consideră că la început doar nou intrații în rândul junilor erau aruncați în cergă („țol”). De aceea, în prima zi (adică joia) ritualul era restrâns, intim, doar între juni, fără participare publică. Mușlea regăsește această practică și la călușarii din Ardeal, dar și în Muntenia și în Bulgaria. Exemplele pot continua cu Lisa, (Ţara Oltului), Sâmbăta de Sus și Ucea de Sus (Făgăraș), la Netotu, Josenii Bârgăului (Năsăud). „La fel se întâmpla la toate popoarele antice, unde jocul de inițiere era condiția ca tânărul să intre în organizația de luptă și avea o conotație războinică, plină de duritate și dramatism, căreia tânărul i se supunea cu stoicism, iar în caz contrar suporta consecințele, care adeseori erau comune cu moartea. Cu siguranță că la origini obiceiul presupunea posibilitatea călătoriei în lumea de dincolo, privilegiu de care se bucurau cei inițiați în tainele vieții și ale morții. Împlinind această ritualitate sacră, junii marcau astfel o potență dobândită în urma trecerii printr­-o perioadă de inițiere”, a conchis prof. Oltean.