Finala Cupei Romaniei a lasat iubitorilor de sport un gust amar

Horia VATAMANU
Rivalitatea mai mult decat traditionala dintre Steaua si Dinamo s-a mutat sambata pe stadionul din Noua, pentru finala Cupei Romaniei la rugby. O data in plus, s-a putut vedea foarte clar ca ros-albastrii si alb- rosii nu vor putea fi vreodata prieteni pe teren, unele resentimente mergand chiar si in afara lui. Sustinuta de o galerie numeroasa si galagioasa, trupa din Ghencea a condus ostilitatile aproape in totalitatea timpului de joc, scorul inregistrat, 36-16 (20-9), fiind elocvent vizavi de ceea ce s-a jucat pe durata intalnirii. Neputand tine ritmul cu rivala de moarte, Dinamo a ajuns sa fie condusa la un moment dat cu 24 de puncte. Ca urmare a frustrarii unei neputinte evidente, formatia din Stefan cel Mare a facut uz de duritati, de la acestea pornind incaierarea generala din finalul primei reprize. Printre pumni si picioare care s-au impartit cu nemarginita darnicie, s-au folosit si procedee iesite cu totul din tiparele fair-play-ului. Liderul mojiciilor a fost, de departe, dinamovistul Ratiu, acesta calcandu-si un adversar in zona tamplei in momentul in care acesta se afla la pamant. Zebega, victima incidentului, a fost imediat transportat la spital, dupa ce se aflase in stare de pierdere a cunostintei vreme de mai bine de un minut, dupa spusele medicului. Intreruperea cauzata de aceasta bataie a durat 12 minute, arbitrul francez Michel Schultz, unul surprins de evolutia ostilitatilor, dictand inaintea pauzei eliminarile stelistilor Mihalache si Ion si ale dinamovistilor Romanov si Ratiu. Fara a duce lipsa de nesportivitati, actul secund a fost unul mai cursiv, in care jucatorii celor doua combatante au fost ceva mai preocupati de joc decat de rafuirea cu adversarii.
Paraschiv e zero ca antrenor!
La finalul meciului, directorul tehnic al invingatorilor, Marin Mot, a punctat pe un ton intrigat: Sunt bucuros ca antrenez o echipa care s-a autodepasit. Jucatorii nostri au dovedit un caracter deosebit, ramanand in tara, in conditiile in care au avut oferte foarte tentante din strainatate. S-a vazut inca o data ca in Romania nu se poate juca rugby cu Dinamo, pentru ca nu este o echipa fair-play. Adversarii au aratat ca nu stiu sa piarda si au apelat la mijloace nespecifice acestui sport. Ei trebuie sa stie ca au aparut, mai nou, si sporturi de contact, in cazul in care vor sa le practice. L-am auzit personal pe antrenorul Paraschiv cerandu-le elevilor sai sa-l cuminteasca pe Zebega, un tanar care vrea sa se afirme, dar care iese mereu accidentat in meciurile cu Dinamo. Tehnicianul dinamovist a fost un jucator valoros, dar acum, in noua sa meserie, este nul din toate punctele de vedere. Noi am raspuns provocarii, reactie normala in conditiile acestei confruntari. Federatia ar trebui sa ia atitudine in privinta arbitrajelor .
Cred ca s-a exagerat cu accidentarea aceea
Omologul Mircea Paraschiv a replicat: S-a vazut si de aceasta data ce rivalitate exista intre Steaua si Dinamo. Cred ca s-a exagerat cu accidentarea aceea a lui Zebega. Dupa ceea ce stiu eu, capitanul stelist Iulian Andrei a dat tonul acelei batai generale. Oricum, consider ca jucatorii se comporta asa numai pe teren, in rest cunoscandu-se, fiind colegi la reprezentativa nationala, unii dintre ei chiar prieteni .
Ei gentlemani,
noi ciobani
Incidentele petrecute sambata la Noua au intarit ideea conform careia suntem tot mai departe de ceea ce inseamna rugby in tarile civilizate. Sub aspect sportiv, dar si referitor la notiunea de fair-play, una straina romanilor. Lucrul cel mai grav este ca astfel de evenimente se petrec cu o mare frecventa, cu precadere in disputele dintre Steaua si Dinamo. Nemultumirea unui suporter care spunea Am venit de la Bucuresti sa vad rugby, nu box! este mai mult decat indreptatita, atat timp cat nu doar in cazul incaierarii s-a vazut o tendinta de violenta exagerata la cei 30 de jucatori, ci in mai toate duelurile pentru minge. Totusi, este pe undeva explicabila, dar nu tolerabila, atitudinea badaranilor din rugbyul mioritic, doar meseriile jucatorilor straini din campionatele de top ale Europei sunt unele onorabile sau foarte onorabile, de la inspectori de Politie la medici si de la avocati la functionari publici. La rugbystii romani este vorba prea rar de asa ceva, cazurile respective fiind exceptii si nu exemple de urmat.