Caisele sau dulcele gust al verii

Culturile de caisi s-au dezvoltat incepand cu sec. al XVIII-lea, dupa ce gustoasele fructe au reusit sa incante papilele gustative ale regilor europeni, desi asiaticii (chinezii si indienii) le descoperisera calitatile cu mai bine de 2000 de ani in urma. Astazi, se cunosc peste 13 sortimente de caise, de a caror gust deosebit ne bucuram toata vara – incepand de la mijlocul lui iunie si pana la finele lui august.
Calitati nutritionale
Parfumata si racoritoare, caisa este un fruct bogat in provitamina A (sau caroten): 1,5-3 mg la 100 g, ceea ce corespunde de fapt cu 50% din necesarul cotidian. In schimb, are un nivel energetic moderat, cu un aport de cel mult 47 Kcal la 100 g. Continutul in potasiu este in mod particular crescut (315 mg/100 g), furnizeaza o cantitate interesanta de fier, cupru si numeroase oligo-elemente. Recomandabil ar fi ca fructul sa fie consumat bine copt, astfel detinand o savoare deosebita (cu un echilibru zaharuri/acizi organici optimal) si fiind perfect pentru digestie (detine fibre usoare, constituite in majoritate din pectine, ceea ce le face sa fie bine tolerate). In privinta culorii, majoritatea varietatilor de caise sunt de o nuanta portocalie puternica, patata pe alocuri cu rosu. Coloratia este atractiva, insa apare doar cand fructul a ajuns la maturitate. Preferabil ar fi sa alegeti astfel de caise, a caror pulpa este supla, cu un parfum puternic. Daca le culegeti necoapte, fructele nu mai evolueaza, raman dure si insuficient de dulci.
O vasta intrebuintare
Si caisele ascund in compozitia lor pectine, ca majoritatea fructelor. Pectinele se transforma pe parcursul maturizarii: ele trec din stadiul de protopectine la stadiul de pectine solubile si usoare, ceea ce schimba si consistenta fructului. Tot ele permit realizarea prizei in cazul dulceturilor si jeleurilor. De aceea, cand utilizati caise necoapte, nivelul de pectine nu este suficient, astfel ca preparatele nu au consistenta. Pe de alta parte, cand fructele sunt prea coapte, aciditatea risca sa fie prea slaba pentru ca pectina sa gelifieze. In acest caz, trebuie sa adaugati suc de lamaie in amestecul caise-zahar.
Si pentru ca vorbim deja de conserve pentru iarna, va intrebati probabil ce putem face din caise. In primul rand, cand fructul este bine copt, trebuie consumat repede, preferabil ar fi sa evitati depozitarea la frigider. In schimb, caisele suporta foarte bine congelarea: jumatatile de fruct sunt asezate pe o tavita, apoi trase in tipla si date la rece. Astfel, aduceti putin soare in zilele de iarna sau puteti degusta caisele in compoturi ori dulceturi. Caisele sunt o placere simpla: cu o usoara presare cu degetele a fructului, se deschide si il eliberati de sambure. Si nici acesta din urma nu este de aruncat, miezul sau il puteti adauga in visinata, compoturi, dulceturi sau sosuri pentru deserturi – va conferi o subtila aroma amaruie, placuta, asemenea migdalelor. De asemenea, caisele se pot prepara prin fierbere la aburi, doar cateva minute pentru a mentine un pic din fermitate. Condimentate, ele se pot regasi in savuroase garnituri. Jumatatile de caisa pot fi prajite cu putin unt si zahar pentru caramelizare (garnitura) sau imbracate in felii de jambon si apoi coapte in cuptor. Fructele pot fi preparate intr-un sos special de lamaie sau vanilie. Vara, ar fi bine sa profitati din plin de aceste fructe – cat mai mult in stare proaspata, dar si in prajituri. Ce ziceti de o tarta, iar pentru a evita ca sucul lasat de fructe sa afecteze aluatul (inmuindu-l sau intarindu-l), dispuneti jumatatile de caise cu pielita fructului pe aluat. Dupa cum va spuneam, caisele nu se preteaza doar la preparate dulci, ci si in platouri sarate: ca si garnitura langa o friptura de porc sau de vita (se prepara cu unt si zahar, am descris mai sus). Tot caisele, taiate lamele, confera un gust si o nota exotica salatei de pui cu curry. Insa, ele isi dezvaluie cel mai bine calitatile si aromele in deserturi de tot felul.
w Serbet: caisele sunt introduse intr-un sirop vanilat, apoi mixate cu suc de lamaie si asezate in cupele speciale.
w Tarta amandine: caisele trecute printr-un sirop de zahar se aseaza pe aluatul de tarta usor copt si in prealabil uns (in strat gros) cu o crema de migdale (caise mixate cu pudra de migdale, zahar, galbenusuri de ou si unt). Tarta se tine la cuptor 15-20 de minute.
w Mini pudding: miezul de paine dulce se inmoaie in lapte, apoi se amesteca cu oua batute, zahar si caise oparite. Se coc in forme de pudding si se servesc cu sos de fructe rosii.
w Supa de fructe: caisele taiate cuburi, alaturi de alte fructe (chiar si cateva migdale proaspete) se servesc in lapte cu aroma de migdale si parfumat cu flori de portocal.
w Salata de fructe: nectarine si caise fin taiate si presarate cu maghiran tocat, se servesc cu un sos de vin rosu, in prealabil fiert cu vanilie, cuisoare si coaja de portocala. (R.P.)