24 iunie – Sarbatoarea Sf. Ioan Botezatorul

In fiecare an, dupa solstitiul de vara, la 24 iunie, Biserica crestina praznuieste Nasterea celui mai mare prooroc al Vechiului Asezamant, a celui care a facut legatura intre Vechiul si Noul Testament, a Sfantului Ioan, cinstit drept Botezatorul si inainte mergatorul Domnului nostru Iisus Hristos.
Este singura exceptie in calendarul Bisericii cand aceasta praznuieste ziua de nastere a unui sfant, intrucat martirii si sfintii Bisericii sunt sarbatoriti fiecare in ziua mortii lor; socotita drept o adevarata zi de nastere a lor pentru imparatia Cerurilor. Sf. Ioan Botezatorul s-a nascut ca rod al staruintei in rugaciune a parintilor lui, mult inaintati in varsta. Zaharia si Elisabeta, amandoi din neam preotesc al poporului ales. Sf. Ioan a avut chemare sa fie ingerul care merge inaintea fetei Domnului si se va umple de Duhul Sfant .
Acest lucru se vede in primul rand din aceea ca nasterea lui a fost vestita de Arhanghelul Gavril si s-a petrecut intr-un chip minunat, biruindu-se legile firii , pentru ca mama sa, Elisabeta, era foarte batrana si stearpa. Intr-adevar, dupa cuvantul ingerului, la timpul cuvenit, Elisabeta a nascut un fiu, caruia la 8 zile, dupa randuiala legii vechi, i-a pus numele de Ioan, care in ebraica inseamna cel daruit de Dumnezeu .
Tatal sau, preotul Zaharia, cel ce ramasese mut pentru necredinta in spusele ingerului, isi recapata vorbirea binecuvantand pe Dumnezeu si proorocind in Duhul Sfant: Iar tu, pruncule proroc al Celui Preainalt te vei chema, ca vei merge inaintea fetei Domnului, ca sa gatesti caile lui (Luca, 1.78). Ioan, cel sfintit de harul dumnezeiesc inca din pantecele maicii sale, va deveni apoi cel ce va pregati calea venirii lui Mesia si cel care il va marturisi si il va arata lumii, strigand din pustie, pe Iisus, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii .
Pentru marea sfintenie a vietii sale, pe care insusi Mantuitorul a recunoscut-o, venind la Ioan ca sa fie botezat, acesta este numit in cantarile bisericesti inger in trup sau om ingeresc .
Sarbatoarea
de Sanziene
Sarbatoarea de Sanziene, praznuita anual in 24 iunie, e legata de cultul recoltei, al vegetatiei si fecunditatii, pastrand in ea un amestec fascinant de crestinism, traditie populara si magie. In noaptea de Sanziene, Dumnezeu randuieste un rastimp de liniste, cand stau in cumpana toate stihiile si cerurile cu stele si vanturile (Mihail Sadoveanu). Peste mitul originar al freioarelor frumoase care umbla noaptea pe campii si iau mirosul si puterea florilor (fiind astfel asemuite Ielelor sau altor zane rele) s-a suprapus mitul Dianei romane (Sancta Diana = Sanziana), apoi cel crestin al nasterii Sf. Ioan Botezatorul. Totusi, Mircea Eliade crede ca Sanzienele sunt mai degraba zane benefice, dintre ele desprinzandu-se un personaj feminin cu valoare de arhetip: Ioana (apoi Ileana) Sanziana, Simziana, devenita ulterior Cosanzeana. Sarbatoarea are loc la injumatatirea anului , cand cucul (care a inceput sa cante in 25 martie, la Bunavestire) amuteste, iar soarele este in plinatatea fortelor.