Mortivandu – si implicarea activa in viata satului sau, Andra Dumitrescu marturiseste: „Vreau sa-i invat pe oameni sa contribuie la binele comunitatii”

„Cand m-am mutat la Zizin, in august 2003, mi-am propus sa-mi schimb total modul de viata. Asa ca am renuntat la obiceiurile pe care le implica vietuirea in oras, dar si la persoanele din viata mea profesionala si nu numai. Asadar, la 50 de ani am luat-o de la zero si acum pot afirma, fara doar si poate, ca traiesc in visul vietii mele”, ne povesteste linistita pe veranda casei sale, la o ceasca de cafea, Andra Dumitrescu. S-a nascut in fostul oras Stalin (asa cum ii place sa-i spuna Brasovului), profesand ca economist pana cand s-a hotarat sa se retraga undeva, intr-un loc frumos si linistit. „Ma saturasem de oras pana in varful unghiilor. Nu mai puteam sa privesc peisajul citadin cu batrani care scotocesc prin gunoaie, cainii hoinarind pe strazi etc.”, ne lamureste interlocutoarea. Pana acum, o viata obisnuita si o decizie personala a unui individ. Dar Andra Dumitrescu are ceva sa ne invete. Este o persoana pentru care voluntariatul, implicarea benevola in viata comunitatii rurale in care a ales sa traiasca sunt chestiuni care-i definesc in buna parte existenta.

„Multe lucruri au ramas in urma”
Nu s-a putut desparti de cativa prieteni foarte dragi, asa ca Mura, Tita, Bela si Codita (trei dintre ei caini maidanezi si unul de rasa) au venit si ei la Zizin. „La primele sarbatori de iarna petrecute aici i-am spus fiului meu, aflat in vizita la mine: din prima zi lucratoare a lui 2004 incep propria lupta. In Zizin multe treburi au ramas in urma. Pentru a putea da un telefon trebuia sa mergi, de cele mai multe ori, vreme de 40 de minute pana la cabina telefonica unde functiona aparatul. Cat despre telefoanele fixe personale, nici vorba acum doi ani”, ne spune Andra Dumitrescu. A umblat din casa in casa sa obtina semnaturi de la locuitorii din Zizin pentru instalarea unui telefon public in sat si a telefoanelor personale. „Cu stupoare aflam ca unii dintre sateni facusera cerere (pentru instalarea posturilor telefonice personale – n.r.) de mai bine de 30 de ani. Dar, erau in evidenta… si atat”, adauga Andra Dumitrescu. Dupa trei luni de trimis adrese peste adrese, in martie 2004 au fost aprobate 90 de posturi telefonice, 65 dintre acestea fiind instalate in Zizin si alte cateva in Purcareni.

Se considera un vanator ce prefera pusca cu alice
„Sunt un vanator care prefera o pusca cu alice. Ce inseamna asta? Nu ma rezum la a apela doar la o institutie pe care o consider competenta, ci la mai multe”, afirma zambind interlocutoarea. De 15 ani, Zizinul se confrunta cu o rampa de gunoi, intr-o parte a localitatii fiind depozitate deseurile din sat si cele ale unor localitati din jur. „Am facut cereri la Agentia de Mediu si gunoaiele au fost ridicate. Imi doresc foarte mult sa se faca si in zona locuitorilor de etnie rroma curat, iar izvoarele cu apa minerala sa se acopere pentru a nu se mai arunca gunoaie. Sa fie folosite doar ca surse de apa”, adauga Andra. Din pricina camioanelor care mergeau la balastiera din Zizin casele construite acum doua secole aveau peretii crapati din cauza vibratiilor pe care le produceau masinile de tonaj greu. „Am trecut din nou la adunarea de semnaturi pentru a rezolva aceasta problema grava, balastiera fiind amplasata in vatra satului. Trebuie sa recunosc ca «Dosarul Balastiera» a fost cel mai greu. Dupa un an de corespondenta acerba, miting al satenilor care au blocat drumul, amenintari din partea celor pe care, probabil, i-am deranjat, acum nu mai circula nici un camion spre balastiera”, povesteste Andra Dumitrescu.

Comuna are acum placute cu denumirile strazilor
Pentru ca nu existau placute cu denumirile strazilor din Zizin, interlocutoarea noastra s-a ingrijit si de acest lucru. „Impreuna cu satenii le-am confectionat din trunchi de nuc, iar cateva tinere au sculptat denumirile strazilor. Placutele se incadreaza foarte bine in spatiul rustic si nu au fost costisitoare”, afirma aceasta. Ce demersuri a mai facut Andra Dumitrescu pentru binele Zizinului? Dupa opt luni de corespondenta cu autoritatile, au fost amplasate semne de circulatie in zona scolii din Zizin.
Din pacate, insa, actualmente, in urma unor altercatii ale localnicilor rromi, patru placi sunt daramate. Trei sute de persoane de etnie rroma din Zizin nu aveau curent electric, asa ca Andra Dumitrescu a ajuns sa scrie si Partidei Rromilor din Bucuresti. Intr-o buna zi au inceput sa fie adusi stalpii de sustinere in vederea instalarii curentului electric. Cateva familii si-au permis sa plateasca pentru a-si trage curentul electric de la stalp pana in casa, dar restul nu au resursele financiare necesare.

I-ar placea ca Zizinul sa redevina statiune turistica
„Zizinul a fost pe vremuri statiune turistica. Aici veneau bucurestenii din clasa de mijloc care nu-si permiteau ceva mai luxos. Mi-ar placea ca acele vremuri sa se intoarca, pentru ca zona este una ce merita sa fie exploatata din punct de vedere turistic. Am inscris cateva oportunitati de investitii ale satului si imprejurimilor sale la Camera de Comert si Industrie din Brasov, depunand si un CD cu istoria Zizinului. Ma bucur ca s-a gasit un investitor care a achizitionat un teren pentru a face o pista de minicarting. Desi pare o idee rupta din romanele lui Jules Verne, un balon cu aer cald ar fi ideal in aceasta zona, intrucat spatiul si relieful de aici permite plimbarea cu el”, afirma Andra Dumitrescu. Intervine o intrebare fireasca: de ce toata aceasta implicare? „Vreau sa-i invat pe oameni sa contribuie la binele comunitatii si, implicit, al lor. Ca om fac tot ce este posibil, insa e nevoie si de credinta, pentru ca… cineva de Sus te ajuta!”, incheie interlocutoarea noastra.