Acasa la persoanele fara adapost

Unii au fost alungati de familie, altii, doborati de necazuri si-au baut casele
La Centrul pentru persoane fara adapost din Brasov isi duc „veacul” 80 de suflete. Impinsi de diferite probleme sociale, uitati de rude si de prieteni, respinsi de societate, ei au ajuns sa traiasca alaturi de alti semeni de-ai lor intr-un azil. Toti au o poveste trista. Sunt oameni ramasi fara locuri de munca in urma disponibilizarilor masive de la sfarsitul anilor ’90. Ramasi fara nici o sursa de venit, si-au infundat amarul in bautura. Incet-incet, au inceput sa-si vanda acareturile stranse cu truda ani de-a randul, apoi sa-si vanda casa pentru un strop din licoarea lui Bachus. Sunt femei fugite de-acasa, satule de bataile zilnice ale sotilor gelosi. Sunt tineri care provin din centrele de plasament ori parasiti de parinti care incearca sa-si faca un rost in viata. Sunt batrani alungati de propiii lor copii. Sunt oameni care au nevoie de un acoperis deasupra capului. „Majoritatea celor care au ajuns in centrul nostru sunt persoane care au ramas pe drumuri, femei plecate de acasa din cauza scandalurilor din familie, ori copii proveniti din centrele de plasament. Aici ii ajutam sa-si faca actele pentru ajutor social sau pentru pensie. Ii ajutam sa se angajeze si cum sa-si faca un curriculum vitae. De asemenea, beneficiaza de asistenta medicala si consiliere psihologica. La intalnirile noastre abordam o serie de tematici: cresterea stimei de sine sau problematici legate de consumul de alcool”, ne-a declarat Adriana Balean, directorul Centrului pentru persoanele fara adapost. De asemenea, in cadrul Centrului activeaza voluntari din alte tari. „Avem un asistent social din Japonia, iar din toamna urmeaza sa vina un voluntar de la Crucea Rosie din Germania. De curand, am finalizat lucrarile la ultimul etaj al adapostului care este destinat tinerilor care provin din centrele de plasament. Am luat legatura cu cei de la Protectia Copilului, iar dupa vacanta asteptam noi locatari”, a adaugat directorul Centrului. Cu ocazia diferitelor sarbatori locatarii centrului pun „umarul la treaba”. De exemplu, de sfintele Sarbatori pascale, Centrul pentru persoanele fara adapost a organizat o expozitie de obiecte decorative facute manual in atelierul de art-terapie al azilului.

„Vreau sa fiu ospatar”
Cel mai tanar chirias al centrului se numeste Sebastian. Are 17 ani si isi doreste sa devina ospatar. A facut doar opt clase, insa spera sa poata urma cursurile unei scoli de arte si meserii. Acum este multumit, deoarece dupa multe cautari si-a gasit un loc de munca la o spalatorie. Insa, nu se poate multumi numai cu atat, ca orice tanar asteapta mai multe de la viata. „Dupa ce termin profesionala, vreau sa urmez un curs de ospatar. Mi-ar placea sa lucrez pe un vas de croaziera. Vreau sa plec peste hotare, asta imi doresc cel mai mult, deoarece acolo se castiga bani multi”, ne spune zambind strengareste Sebastian. Are mai multe hobbyuri, insa cel mai multe ii place sa deseneze si sa mearga la discoteca cu prietenii.