Schimbarea la Fata a Mantuitorului este praznic imparatesc

Schimbarea la Fata a Mantuitorului („Preobrajenia” in limba slava) este una dintre cele mai mari sarbatori crestine, fiind celebrata in fiecare an in 6 august. Praznicul imparatesc comemoreaza evenimentele petrecute acum aproape 2000 de ani pe Muntele Taborului, unde Iisus Hristos isi dezvaluie dumnezeirea, maretia si puterea sa supraomeneasca inaintea ucenicilor sai, Petru, Iacob si Ioan. „Dupa sase zile (dupa ce Petru L-a marturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu si dupa intaia prevestire a Patimilor Sale – n.r.), Iisus a luat cu Sine pe Petru si pe Iacob si pe Ioan, fratele lui, si i-a dus intr-un munte inalt de o parte. Si S-a schimbat la fata inaintea lor si a stralucit fata Lui ca soarele si vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina. Si iata Moise si Ilie s-au aratat lor vorbind cu El. Si raspunzand, Petru a zis lui Ilie: «Doamne, bine este noua sa fim aici. Daca voiesti voi face aici trei colibe: Tie una si lui Moise una si lui Ilie una». Vorbind ei inca, iata un nor luminos i-a umbrit pe ei si iata glas din nor zicand: «Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, in care am binevoit, pe Acesta sa-L ascultati.» Auzind ucenicii, au cazut cu fata la pamant si s-au spaimantat foarte”. (Matei 17.1-6). Apar in acest moment si doua personaje ale Vechiului Testament, profetul Moise si prorocul Ilie – care, asa cum spun Sfintii Parinti, „reprezinta legea si prorocii” – amandoi fiind cei care s-au invrednicit sa vada slava dumnezeiasca, unul pe muntele Sinai si celalalt pe muntele Carmel.
Sfantul Efrem Sirul spune ca Moise ii reprezinta pe cei morti, iar Ilie care s-a ridicat la cer intr-o caruta de foc, pe cei vii, iar Domnul arata prin dialogul Sau cu ei ca stapaneste, ca Imparat al fapturii, deopotriva pe cei vii si pe cei morti. Schimbarea la Fata, prin evenimentele care se deruleaza pe muntele Taborului, devine, ca la Botezul Domnului, o „Epifanie” sau „Teofanie” (Aratare a lui Dumnezeu, Aratare a Treimii): Tatal din Cer Il numeste pe Hristos „Fiul Meu Cel Iubit” si porunceste sa fie ascultat, Fiul Se schimba la fata, iar Duhul Sfant, in chipul norului luminos, ii umbreste pe El si pe ucenicii sai. Cuvintele pe care Petru le rosteste confirma ca aceasta minune a avut loc intre Rusaliile evreiesti si Sarbatoarea Corturilor, in al doilea an de viata publica a Mantuitorului. Pentru fiecare crestin, in general, si pentru ortodocsi, in special, praznicul de astazi se constituie intr-un nou inceput al existentei naturii umane, indumnezeite prin harul necreat revarsat in lume prin Invierea Domnului si pogorarea Duhului Sfant.
In istoria crestinatatii, aceasta sarbatoare este mai noua decat celelalte praznice imparatesti (inchinate Domnului), de aceea nu se suprapune cu vreo sarbatoare din calendarul popular.
Totusi, traditia populara fixeaza in 6 august momentul schimbarii meteorologice, a intoarcerii verii cu fata spre toamna.