Poezia linistii in peisaje solemne

Muzeul de Arta a gazduit, vineri, vernisajul expozitiei retrospective a lui Valeriu Maximilian, prilejuite de implinirea a 110 ani de la nasterea pictorului, una dintre cele mai prestigioase personalitati ale artei plastice brasovene.
Despre lucrarile expuse, majoritatea facand parte din colectia muzeului brasovean, a vorbit graficianul si criticul de arta Veronica Bodea Tatulea, remarcand „impresionanta alaturare de pete de culoare din acuarele”, ce apare astazi ca asezata cuminte, „dar la vremea sa a insemnat o evadare din tiparele conventionale, prospetime si curajoasa exprimare, vibranta poezie de un farmec particular cu mare priza la public, fiind generatoare de gust si opinie artistica”. Atasat spiritului impresionist, artistul se apropie de natura, peisajele sale degajand o impresionanta senzatie de liniste si impacare, cu o mare stiinta a dispunerii elementelor, a constructiei pe verticala sau pe orizontala, in ritmuri de o solemna muzicalitate si armonie. Pare a nu se misca nimic si a nu se auzi decat clipocitul dulce al apei, iar personajul uman, cand apare, e de dimensiuni minuscule in comparatie cu maretia naturii si pare a fi incremenit in uimire si contemplare. Totusi, in peisajele lui Maximilian, „natura tremura, freamata cu o vigoare noua, toata gratia si poezia idilica apar in delicatetea jocurilor de lumina pe care le-a pictat cu o mana usoara, cu indemanare, dar nu insailat, fugar, ci staruitor, folosind o disciplina de lucru mereu aceeasi, fara a avea nici o intentie sau atitudine ordonatoare fata de natura, ci numai contemplativa, de ilustrator sensibil, de o intima si molcoma poezie, seninatate, calm si echilibru”. Indiferent de anotimpul surprins sau de zona din care isi culege imaginile, pictorul este mereu egal cu sine, meticulos, furat de peisaj, patruns de fragilitate si delicatetea acestuia, coplesit de maretia si imensitatea lui. Vizitand expozitia, privitorul va fi, cu siguranta, cuprins de liniste si fermecat de natura impresionanta.