Cersetoria a devenit pentru unii semeni o meserie

Printre adevaratii nevoiasi au aparut si falsii sinistrati sau tinerii care refuza sa munceasca pentru salariul minim pe economie
Tot mai multi batrani ajung sa cerseasca pe strazi pentr a-si asigura traiul necesar de pe o zi pe alta. Nu toti au sansa de a ajunge intr-un centru specializat unde sa fie ingrijiti si sa aiba o masa calda zi de zi. Multi dintre batrani au ramas singuri, fara copii si nu mai sunt ajutati de nimeni, nici macar de propriii copii. Altii au ajuns in strada pentru ca si-au dat casa pe mana strainilor, care au uitat sa ii mai ajute la batranete, asa cum promisesera initial. Alaturi de batrani, se afla si multi tineri care spun ca au copii si nu au gasit un loc de munca. Unii dintre ei nici nu au o calificare intr-un anumit domeniu. Daca ii intrebi de ce nu muncesc se feresc sa raspunda si nu prea stiu ce sa-ti spuna. Altii spun ca prefera sa cerseasca decat sa munceasca pentru salariul minim pe economie. Unii proprietari de terenuri ne-au spus ca au incercat sa isi lucreze pamantul ajutati de nevoiasii din strada, dar ca acestia refuza uneori sa munceasca de seara pana dimineata pentru 200.000 de lei pe zi la care se adauga mancarea zicandu-le ca este prea putin. Mai mult, in unele cazuri, muncitorii cu ziua stau cateva ore dupa care fug.

Amenzi care nu se platesc niciodata
Si totusi, printr-o lege aparuta inca din 1991 in Romania, cersetoria este interzisa. Cel putin teoretic, toti cersetorii ar trebui amendati si alungati din locurile unde sunt gasiti. Daca este sa ne luam dupa imaginea oferita de cersetori pe strazi sau in autobuze pe timpul iernii avem senzatia ca legea este doar teorie. Totusi, in ultima perioada atat politia comunitara, cat si politia TF a aplicat mai multe amenzi pentru infractiunea de apelare la mila publica. Politistii TF ne-au spus ca ei ii amendeaza deseori pe parintii copiilor care cersesc cu sume intre 1 si 5 milioane de lei pentru nesupraveghere, iar pe copii intre 14 si 18 ani cu minimum 500.000 de lei pentru ca apeleaza la mila publica. In ciuda amenzilor, cersetorii revin in locurile de unde sunt alungati. Motivul este unul simplu: oricum nu au de unde achita amenda si politia nu are pe ce sa le puna sechestru. „De cate ori gasim copiii in strada la cersit ii punem in tren si ii lasam in localitatile de unde provin. Degeaba insa. Dupa cateva zile ii regasim aproape in aceleasi locuri. Pe cei fara parinti ii trimitem in centrele de plasament. Le dam amenzi pe care nu le platesc niciodata, iar sa le punem sechestru nu putem pentru ca nu avem ce sa le luam”, ne-a declarat comisarul sef Ion Trocaru, seful Serviciului Transporturi Feroviare din cadrul Inspectoratului Judetean de Politie Brasov.

Sinistratii nu se feresc de Politie
Inundatiile de pana acum au mai adus in strada o alta categorie de cersetori: sinistratii. Teoretic ei sunt oamenii care au muncit o viata intreaga si intr-o clipa au ajuns sa piarda totul. Unii merg in zilele de duminica si de sarbatori pe la biserici. Maria este una dintre batranele ramase in strada, care a ales sa vina la Brasov pentru ca oricum nu o mai legau decat amintiri neplacute de locuinta in care a trait pana la batranete. Sta linistita intr-un colt de trotuar, din zona centrala a Brasovului uitandu-se cu speranta la toate persoanele care trec pe langa ea. „Am venit de la Comanesti de vreo doua saptamani. De atunci cersesc pe unde apuc pentru o bucata de paine si medicamente ca sa pot supravietui. Noaptea dorm pe unde apuc. Daca-i cald raman in parc, daca nu ma duc in gari”, povesteste batrana. Spune ca nu se mai teme de nimic la cei 80 de ani ai ei pentru ca oricum nu mai are ce sa piarda. „Pot sa mor aici, in strada. N-am ce sa fac. Nu are cine sa ma ingroape, dar o sa ma ingroape undeva statul”, mai adauga femeia. Maria mai spune ca are copii, dar acestia au plecat in strainatate si nu mai stie nimic despre ei, fiindca „a fugit fiecare pe unde a putut ca sa o duca mai bine”. Cat despre pensie, nu o intereseaza unde va ajunge, pentru ca oricum era mult prea mica pentru a o ajuta. O pensie de agricultor, cu ajutorul careia oricum nu mai putea sa isi ridice o casa. Nu stie cat o sa mai stea in Brasov, asteptand mila trecatorilor, dar vrea sa se intoarca la Comanesti daca Guvernul ii va da bani sa-si faca o incapere cat de mica.

„Statul nu ne ajuta cu nimic”
Dar nu intotdeauna persoanele care spun ca sunt sinistrate pot dovedi acest lucru. Unii dintre semenii nostri profita de bunatatea brasovenilor si de dorinta acestora de a face bine si mint. Am intalnit cersetori care ne-au ocolit dupa ce au vazut ca insistam sa aflam mai multe despre ei si le-am cerut sa ne demonstreze ca au ramas intr-adevar fara casa. Am incercat sa ii cerem actele unei femei cu un copil in brate care spunea ca a ramas pe drumuri din cauza navalirii apelor. Ne-a spus ca nu le are pentru ca s-au pierdut. Am continuat si am sperat ca poate sa ne arate macar o adeverinta prin care sa faca dovada, dar nici de aceasta data nu am avut succes. Vazand ca insistam a incercat sa ne ocolesca si sa ii convinga pe alti brasoveni ca totusi are dreptate. Alti nevoiasi, mai ales pensionari, traiesc practic din mila publica de ani de zile si nu isi mai amintesc de cat timp nu au mai lucrat. „Ce era sa fac? Dupa ce am muncit atatia ani am ajuns sa am o pensie mica. Cu banii pe care ii iau nici nu pot sa imi platesc intretinerea. De mancare si medicamente, nici nu mai vorbesc. Daca nu m-ar ajuta oamenii cu bani nici nu as avea cum sa supravietuiesc. Statul nu ne ajuta cu nimic, chiar daca toata viata am slugarit pentru el. Sunt si eu batrana si nu mai pot munci. Copiii au si ei greutatile lor si nu au de unde sa-mi dea bani”, zice o femeie care refuza sa isi spuna numele. Asemeni celor doua batrane sunt multi alti pensionari, parasiti de familii si de guvernanti care isi aduc aminte de ei la alegeri, dupa care uita ca si ei au fost printre votanti. Multi dintre ei considera ca se umilesc astfel, dupa ce de-a lungul anilor, au tot sperat ca vor avea o batranete lipsita de griji, alaturi de copii si nepoti. Doar ca nu in putine cazuri copiii si nepotii muncesc pe unde apuca pentru a nu ajunge si ei sa cerseasca. In acest timp, batranii se opresc la vise care se transforma in cosmaruri in fiecare zi de asteptare a unui ajutor de la noi, brasovenii care trecem pe langa ei, apasati de grijile noastre cotidiene.