Imaginile unui topos privilegiat

Muzeul de Arta a gazduit, vineri, vernisajul expozitiei retrospective Teodor Rusu – 70, a carei proiectare s-a intamplat pe cand regretatul pictor era inca in viata.
Dupa cuvantul de intampinare al d-lui Titus Hasdeu, director al muzeului, despre creatia si personalitatea artistului a vorbit graficianul si criticul de arta Veronica Bodea Tatulea, remarcand ca „dificultatea optiunilor in munca de selectare din atelier este rasplatita de fascinantul spectacol vizual al expozitiei, in cadrul careia tablourile se inlantuie, se sustin unul pe altul si toate la un loc formeaza o singura si fara sfarsit opera; fiecare piesa pare doar un fragment dintr-un univers realist si fabulos, in acelasi timp, in care unitatea profunda a artei se descopera, in mod paradoxal, in uluitoarea ei diversitate”. Atasat visceral de spatiul de la Poiana Marului, Teodor Rusu, cu o inzestrare aparte, surprinde imaginile acestui topos privilegiat, avand ca centru al universului „Dealul”, forma blanda, usor arcuita, contemplata cu o blagiana incantare, mangaiata de o privire ce pare a-i sti rostul fundamental. De altfel, totul, capite, dealuri, suri, paini, mere, pomi infloriti, celebreaza frumusetea si simplitatea unui univers rural in datele sale esentiale, lumea satului si natura avand, in pictura sa, „valoarea aproape arhetipala, artistul explorandu-le in latura lor severa, aratandu-se un observator deloc comod in interogatiile adresate siesi si lumii”, intr-o revarsare de trairi si stari afective, conectate la tensiuni ale spiritului. Realitatea este preluata prin experientele unui artist modern, „care poseda acea forta particulara ce-i permite sa asimileze ceea ce este profund si peren in traditii si sa retina ceea ce este viabil in avangarzi”. In acelasi timp, artistul poseda o rafinata inzestrare in manuirea si asezarea culorilor, „o voluptate a contrastului cromatic fov, izbitor si totusi armonios, dar si surd, de o gravitate secreta, alternanta vioiciunii cromatice cu gravitatea neasteptata, pe fondul unei vitalitati funciare constituind o trasatura caracteristica a picturii sale”. Intr-un motto sugestiv, Teodor Rusu nota, printre altele: „Teoretic cred ca viata si pictura ar trebui sa fie una, din fericire de cele mai multe ori, din nefericire uneori, dar foarte adesea cadem in neputinta de a intelege arta atunci cand ea nu corespunde vreunei retete comode, care sa ne scuteasca de nelinistile gandirii si de bucuria emotiei”. La artistul brasovean cele doua se intalnesc in mod fericit si se comunica prin picturile sale.