Prin tablourile sale, realizate intr-o maniera originala, Elena Oana Agapie ne poarta intr-o lume de basm, plina de culoare si frumusete

„Intr-o singura noapte, un vrajitor mi-a schimbat tablourile in «Cutii mici», cutii din basme, in care este posibil sa asezam totul. Am adunat «Cutiile cele mici» intr-o cutie mai mare – Galeria, care si ea se afla intr-o cutie mai mare – Orasul, care la randul lui se afla intr-o cutie mai mare – Lumea, care, surprinzator, se afla intr-o cutie atat de mica – Universul”. Aceasta este viziunea pictoritei Elena Oana Agapie asupra propriei sale creatii si asupra lumii. Artista, absolventa a Scolii de „Arte Frumoase” din Bucuresti, membra a Uniunii Artistilor Plastici, a debutat in 1986, la Bucuresti, cu prima expozitie de pictura pe sticla. De atunci, a activat intens in planul creatiei si-n cel expozitional, prin numeroase expozitii de grup si personale. Este specializata in pictura pe sticla (clasa profesorului Sabin Stefanuta), iar pasiunea sa pentru acest segment al creatiei isi are radacinile in anii copilariei.

O atmosfera de basm, o poveste despre frumos
„Mobilierul bunicii mele – dulapul de vase, oglinda si scaunele – purtau in- scriptionate elemente Bidermeier – simbolul sasesc cu cele doua pasari, reprezentand dualitatea gandurilor – pozitive si negative – si copacul, intruchipand omul, care are nevoie de caldura si lumina pentru a creste. Am inteles mai tarziu taina acestui simbol si cred ca acesta a fost punctul de pornire al creatiei mele”, povesteste artista. O pictorita indragostita de Ilene Cosanzene si Feti-Frumosi, Elena Oana Agapie ne trimite in lumea basmului, a fantasticului de origine populara. „Lucrarile mele se doresc a fi o desprindere din cotidian, o calatorie intr-o lume ireala. Daca privitorul gaseste substanta si talc in lucrarile mele, atunci visul meu este implinit”, a completat pictorita. Fiecare tablou este o naratiune si in fiecare dintre lucrari este un strop din sufletul artistei. „Nici nu ar trebui sa fiu prezenta intr-o camera in care sunt expuse tablourile mele, pentru ca eu sunt prezenta in fiecare dintre ele”, a adaugat artista. In lucrarile sale, Elena Oana Agapie foloseste teme fundamentale ale poporului roman, insa sparge canonul si realizeaza o pictura pe sticla libera, intr-o viziune proprie, creand o lume fabuloasa, mirifica. „Goethe spunea: «Fiecare vede ce stie». Asa ca tablourile mele pot fi vazute diferit de fiecare om in parte. Adultul poate vedea ceva, copilul altceva”, a mentionat interlocutoarea.

„Este lumea mea, universul meu”
Desi nu sunt multi cei care se incumeta sa faca pictura pe sticla, iar cei care o fac prefera icoanele si temele religioase, Elena Oana Agapie realizeaza pe sticla o grafie fina, in culori vii, frumos armonizate. Da astfel nastere unor fiinte si obiecte ce fac parte din viata ei interioara, o viata de basm. „Am ales aceasta forma de pictura pentru ca intr-un spatiu foarte mic am posibilitatea de a spune atat de multe. Sticla imi da posibilitatea de a expune detaliile care impreuna creeaza un intreg, o naratiune. Fiecare artist tinde spre acest ideal – de a spune cat mai multe lucruri intr-un spatiu restrans. De asemenea, am posibilitatea de a folosi mai multe materii prime, de la ulei si tus, la foita de aur si granulele stralucitoare. De ce lucrarile mele duc in lumea basmului? Pentru ca este, de fapt, lumea mea interioara, universul meu, ma reprezinta intrutotul”, a completat Elena Agapie. Insesi titlurile lucrarilor sale dovedesc sensibilitate poetica – „Un cantec la apus”, „Cu gandul la Beethoven”, „Indiscretia unui apus”, „Copacul vietii”, „Poarta sperantei” – si invita privitorul sa patrunda in lumea ireala pe care artista o creeaza in fiecare dintre tablourile create.