Aniversare – Parintele Voineag si-a serbat ziua de nastere alaturi de enoriasi

Luni seara, casa preotului Valeriu Voineag din Schei a devenit arhiplina, mai multi enoriasi adunandu-se pentru a-l sarbatori pe parintele ajuns la venerabila varsta de 93 de ani. Timp de peste 55 de ani, pr. Valeriu Voineag a fost parohul bisericii „Sfanta Treime” din Schei. In prezent, parintele continua sa tina slujbe in fiecare miercuri si la sarbatori, iar vinerea, Sfantul Maslu. Camera in care locuieste a transformat-o intr-un mic lacas de inchinaciune, asemeni unei capele. Parintele este originar din localitatea Porumbacu de Jos si si-a inceput activitatea ca preot in anul 1934, in parohia Feldioara de Fagaras. „In acea biserica nu mai fusese nici un preot de sapte ani. Cladirea era aproape o ruina si era sustinuta cu lanturi. Toti banii bisericii erau 20 de lei si numai o matura costa cinci lei. Cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa renovam casa Domnului si totodata, am construit si o scoala, cu gradinita si cantina. Eu m-am zbatut pentru ca oamenii aceia sa traiasca bine”, spune pr. Voineag. In anul 1939 s-a organizat concurs pentru ocuparea postului de preot la parohia „Sfanta Treime” din Schei. Pentru post au candidat patru persoane, printre acestea numarandu-se si parintele Voineag. „Pe atunci se aplica legea lui Andrei Saguna si anume aceea ca preotul este ales de popor, nu pus de structurile comuniste. Oamenii m-au ales pe mine si impreuna am construit tot ceea ce se vede acum”, explica parintele. Printre realizarile acestuia se numara renovarea bisericii, construirea cimitirului si reorganizarea gradinitei. „In timpul razboiului am facut o cantina la gradinita si una la scoala primara de pe strada Pe Tocile. Aici mancau 50 de copii si 50 de batrani chinuiti din Schei. Cand s-a instaurat comunismul, primar a fost numit un muncitor de la «Steagu Rosu». A doua zi am mers la el si i-am explicat despre cantina si i-am spus sa n-o desfiinteze, pentru ca aceasta era tendinta comunistilor. Am mers impreuna la cantina si mancarea era gata si a servit si el. De atunci ne-a lasat in pace. Am construit si un monument al eroilor, pentru ca o data cand eram cu femeile si ingrijeam mormintele celor care s-au jertfit pentru tara, au venit doi securisti si ne-au zis sa nu mai facem nimic pentru eroi, ca au luptat pentru burghezie si capitalism. Atunci mi-a venit ideea sa construim acest mausoleu”, povesteste pr. Valeriu Voineag.
Parintele strange fonduri pentru sinistrati
Parintele si-a pus in gand o singura dorinta si spera ca Dumenezeu i-o va implini de ziua lui. El doreste ca in mausoleul de Pe Tocile sa aduca osemintele celui mai bun prieten al sau, generalul Iosif Iacobici. „M-a ajutat si m-a indrumat foarte mult in viata. Pentru mine este un sfant. A murit in inchisoarea de la Aiud, unde a fost condamnat pe nedrept. Au spus ca a fost criminal de razboi, dar el a adus numai onoare Romaniei”, isi aminteste cu lacrimi in ochi preotul. Dupa ce a fost pensionat in anul 1994, preotul a continuat sa slujeasca la biserica din Poiana Brasov, care apartinea tot de parohia de Pe Tocile. „Am reusit si am construit si biserica in Poiana, vroiam sa fac o catedrala acolo, dar din anul 2000 nu am mai slujit nici aici, iar biserica a fost trecuta in proprietatea Manastirii Sambata. De atunci fac slujbe numai la mine in casa”, mentioneaza parintele. La ceas aniversar, preotul nu i-a uitat pe cei care au fost loviti de fortele naturii si a initiat o strangere de fonduri pentru acestia. El ne-a spus ca toate aceste cataclisme sunt semne de la Dumnezeu.