Pentru copii este „cool” sa aiba un prieten mai mare

Ionela SOLOMON

Inca din primii ani de viata este foarte important pentru un copil sa socializeze cu cei din jur si sa-si creeze un cerc de prieteni. Un lucru nu foarte complicat, avand in vedere ca in copilarie principala preocupare comuna a micutilor este joaca, indeletnicire care-i face sa petreaca timpul impreuna.
Totusi, nu sunt putini copiii care incearca sa-si faca un prieten in randul adolescentilor si chiar al adultilor. Si chiar sunt foarte mandri si multumiti de aceasta amicitie. Cat de benefice sunt astfel de relatii de prietenie, avand in vedere ca diferenta de varsta si, implicit, de preocupari si mentalitati este foarte mare?

Copiii se simt mandri de prietenul lor
„Micutii, in general, simt nevoia sa aiba un model pe care sa-l urmeze. In cazul in care este vorba de un singur copil la parinti, cu atat mai mult se va produce o astfel de orientare din partea lui catre un prieten mai mare”, a mentionat psihosociologul Anca Gheorghiu. In cazul in care va avea un astfel de amic – adolescent sau adult – copilul se va simti superior celor din grupul de prieteni apropiati ca varsta si se va mandri cu acest lucru. Bineinteles, sfaturile primite din partea prietenului cel mare vor fi cele mai bune, iar gesturile copiate de la acesta vor fi foarte „cool”. De aceea, este important ca modelul preluat de copil sa fie unul pozitiv. „De cele mai multe ori, prietenul pe care copilul si-l alege face parte din anturajul familiei sau din grupul de prieteni al parintilor. De aceea, o astfel de relatie poate fi suprevegheata de catre parinti. Trebuie vazut si in ce masura amicul cel mare ii poate fi cu adevarat prieten micutului. De asemenea, trebuie identificat si motivul pentru care cel mic a avut o astfel de orientare. Parintii sunt cei care trebuie sa supravegheze relatia de amicitie, avand in vedere ca micutul poate copia gesturile, conceptiile si deprinderile mai putin pozitive pe care prietenul adult le are”, a completat Anca Gheorghiu. In general, in cazurile in care se evita modelele negative, relatiile de amicitie intre un copil si o persoana mai mare ca varsta nu constituie un risc in educatia celui mic. „Nu se poate spune, insa, cat de mult va rezista in timp o astfel de prietenie, avand in vedere ca micutul va gasi la un moment dat microgrupul lui”, a incheiat psihosociologul.