Chiar daca sistemul de invatamant e democratic, elevii din mediul rural sunt, in continuare, uitati de autoritati

Ati avut in ultima vreme ocazia de a trece printr-o scoala din mediul rural? Ei bine, in cazul in care nu vi s-a intamplat asta, va spunem noi ca, in afara unor mici exceptii, mai toate scolile de la sat iti creeaza impresia unei intoarceri in timp. Acest lucru nu se datoreaza micutilor de aici, deoarece gingasia lor va va atrage, cu siguranta, atentia. Motivele intoarcerii in timp sunt cladirile vechi, materialele didactice care au de multe ori varste mai mari decat elevii, amenajarea claselor care ne aminteste de povestile lui Creanga. Insumand toti acesti factori am putea spune ca elevii din mediul rural sunt uitati de autoritati.

Banii sunt mai putini in mediul rural
„Sistemul de invatamant discrimineaza, intr-adevar, dar in mod nevoit. In integralitatea lui acesta nu discrimineaza, ci ofera sanse egale, ca orice sistem democratic. Realitatea este, insa, aceea care genereaza discriminari. Astfel, se stie ca in educatie cea mai mare importanta o are resursa umana. Iar in mediul rural, datorita conditiilor reale, putine cadre didactice accepta sa mearga sa predea. Principalul motiv care determina o dorinta atat de scazuta a lor de a profesa in acest mediu il constituie stimulentele materiale”, ne-a declarat Emilia Sinov, directorul Casei Corpului Didactic Brasov. Va intrebati probabil de ce salariile cadrelor didactice de la tara sunt mici. „Banii sunt mai putini in mediul rural deoarece scolile de aici depind de primarii. Si se stie ca la sat primariile dispun de fonduri mai putine. De asemenea, sa nu uitam de naveta, al carei cost primariile nu-l deconteaza”, ne-a declarat Roxana Rusu, profesor in cadrul unei scoli din mediul rural. Sa nu pierdem din vedere nici faptul ca, de cele mai multe ori, la tara ajung sa predea dascalii care nu au obtinut o nota suficient de mare la concurs pentru a prinde un post la oras. „Chiar si acestia pleaca de la sat, prinzand cate o detasare, iar activitatile didactice vor fi desfasurate de suplinitori care, adesea, nici macar nu au pregatirea necesara”, ne-a declarat Anca Negrea, profesor in cadrul unei scoli de la tara. De asemenea, se poate spune ca aceste cadre didactice se confrunta cu un fel de izolare. „Accesul la informatie, precum si sursele de informare de care dispun sunt readuse, atat in ceea ce-i priveste pe invatatori si profesori, dar mai ales pe elevi”, a adaugat Emilia Sinov. In marea lor majoritate scolile sunt foarte slab dotate, materialul didactic pe care profesorii il au la dispozitie adesea este destul de vechi.

Studiul pica, uneori, pe ultimul loc
„In prezent exista un proiect pentru invatamantul rural, finantat de Banca Mondiala si Guvernul Romaniei, dar, personal, cred ca nu este suficient pentru aceste scoli. Este nevoie si de alte surse de finantare pentru a aduce scolile de la tara la nivelul dorit. De asemenea, la nivelul judetului nostru am demarat proiectul «Educatie pentru informatie in mediul rural defavorizat». Dar, dintre cele noua scoli care au depus proiecte, doar la Predeal exista in prezent un astfel de centru. Motivul pentru care celelalte opt scoli nu au dus la final proiectele este faptul ca nu au primit banii necesari de la Consiliul Judetean”, a precizat Emilia Sinov. Micutii care invata in mediul rural nu numai ca ar trebui sa aiba acces la informatie, dar, in acelasi timp, sa fie invatati si cum sa o prelucreze pentru a o transforma in cunoastere. „Sa nu uitam ca mijloacele de invatare au evoluat foarte mult in ultima vreme. Computerul constituie un obiect de care fiecare elev ar trebui sa dispuna. Traim in secolul vitezei, iar copiii trebuie sa-si adapteze stilul de lucru noilor cerinte. Insa cei din mediul rural sunt departe de a avea aceasta sansa. Multi fac fata destul de greu sistemului de invatamant clasic, cu creionul si hartia”, ne-a declarat Liviu Ilea, invatator in mediul rural. Lipsa resurselor materiale corespunzatoare, precum si a personalului didactic care sa lucreze cu copiii din mediul rural constituie un impediment in descoperirea elevilor cu aptitudini deosebite intr-un anumit domeniu. De aceea, putem afirma fara nici o ezitare ca discriminarea intr-adevar ucide vise. Copiii de aici nu dispun nici de sistemul de invatamant paralel creat de meditatii. „Nu numai ca parintii nu au resursele materiale necesare pentru asta, dar nici oferta de profesori nu exista, in sensul ca au acces doar la cei cu care copiii studiaza si la clasa. Iar acestia, de multe ori, depinzand de mijlocul de transport cu care fac naveta, nu pot sa ramana foarte mult timp cu elevii dupa ore”, a precizat Anca Negrea. Lasand la o parte lipsa unei dotari didactice corespunzatoare, sa nu uitam de faptul ca cei mai mari dintre elevi constituie forta de munca pentru campaniile agricole. „Iar munca din gospodarie aduce, adesea, studiul pe ultimul loc, acesta limitandu-se la efectuarea temelor si citirea lectiilor o singura data”, a completat Anca Negrea.