Oamenii de stiinta avertizeaza: Pamantul, amenintat de potop din cauza rotatiei sale

Pamantul se invarte in jurul axei sale. Acest lucru este cunoscut de ani de zile si, la o prima vedere, nu are de ce sa provoace teama sau ingrijorare. Pericolele pandesc, insa, la fiecare colt.
Potrivit unor oameni de stiinta, acest sistem de rotatie nu este stabil din punct de vedere mecanic, dat fiind ca, in fiecare an, tone de zapada cad pe platforma continentala a Groenlandei si a Antarcticii. Zapada formeaza asa numitele haltere de gheata care cresc in marime in fiecare an, iar pericolul vine tocmai din aceasta regiune.

Haltera de gheata este motivul
Este cunoscut faptul ca, in timp ce se invarte, aceasta greutate de gheata tinde sa pastreze o pozitie care este perpendiculara pe axa rotatiei. Cand greutatea halterei de gheata atinge un punct critic, membrana subtire de gheata care pluteste pe suprafata Pamantului va incepe sa se miste. In timp ce planeta isi va pastra orientarea in spatiu, va exista o variatie in altitudinea polilor, atat din punct de vedere magnetic, cat si din punct de vedere geografic. Acest proces va fi insotit de deformari semnificative ale suprafetei Pamantului, deoarece rotatia modifica forma sa. Daca Pamantul nu s-ar invarti, el ar fi o sfera perfecta. Insa el se invarte. De aceea, orice greutate sau sfera care se afla pe suprafata sa este in mod aditional afectata de forta centrifuga. Sub influenta sa, aceasta sfera se va rostogoli la Ecuator si se va opri in final aici. Si orice obiect solid care incepe sa se miste din pol, castiga la Ecuator viteza unui glont.
Principalele obiecte sferice care se rostogolesc pe suprafata Pamantului sunt moleculele de apa. Ele s-au imprastiat cu multa vreme in urma pe tot Pamantul si au format nivelul Oceanului Mondial, adica acea suprafata pe care molecula insasi nu se rostogoleste in nici o directie pentru ca suma fortelor implicate este egala cu zero. Punctele Oceanului Mondial la Ecuator sunt localizate la 6378,245 kilometri de centrul Pamantului, iar punctele polului sunt localizate la 6356,863 de kilometri, ceea ce inseamna ca diferenta dintre ele este de 21,382 de kilometri.
Cu alte cuvinte, transferarea unui pahar de apa de la pol la Ecuator este similara cu ridicarea sa la inaltimea de 21 de kilometri si 382 de metri. Nivelul Oceanului Mondial este o suprafata in care moleculele de apa isi mentin echilibrul. Insa daca asezam un obiect sferic care este mai mare in diametru decat molecula de apa, acesta va incepe sa se rostogoleasca pentru ca centrul sau de greutate este mai indepartat de centrul Pamantului, ca si de axa de rotatie a Terrei.
De aceea, gravitatia care afecteaza fiecare dintre moleculele sale scade, in timp ce forta centrifuga creste. Asta inseamna ca, in final, acest obiect sferic va castiga viteza de 463 de metri pe secunda. Putem astfel sa ne imaginam ce tip de pericol pandeste in muntii de gheata ai Groenlandei si Antarcticii! Dar asemenea catastrofe teribile nu s-au petrecut in trecut. Sau s-au petrecut? Raspunsul este pozitiv si cel mai bun exemplu il reprezinta Potopul. Stiinta respinge ideea Potopului. Din vreun motiv aberant, cineva a decis ca legile conservarii sunt contrazise in acest proces. Oamenii de stiinta spun ca, pentru a inunda intregul pamant, trebuie sa vina de undeva cantitati enorme de apa care sa fie retrase apoi in 40 de zile. De fapt, este mult mai simplu.
Apa inunda terenuri intinse pentru ca apa care curge are intotdeauna nivelul Oceanului Mondial, in timp ce litosfera dura ii pastreaza forma pentru un timp. Acesta este motivul pentru care zonele sale circumpolare care sunt dislocate la Ecuator se scufunda adanc in mare. Fostul Ecuator, ca cea mai mare sectiune care formeaza sistemul montan circular va fi tot mai distinctiv pe masura ce va fi mai asimetric catre Ecuator. Exista insa sisteme montane circulare pe Pamant? Stiinta geografica nu cunoaste nici unul. Prin urmare, nu au existat potopuri adevarate. Ele au existat totusi, pentru ca, de fapt, pe planeta noastra exista sisteme montane circulare.