Implantul – un mijloc modern de protezare dentara

Implantul dentar a fost conceput la inceputul anilor ‘60 ca o metoda de a inlocui un dinte sau un grup de dinti absenti de pe arcadele maxilare. Ideea este, totusi, mult mai veche, aparand ca un raspuns la necesitatea de a inlocui dintii extrasi. „In tara noastra implantologia a trecut de faza de pionierat, fiind practicata cu succes de un numar din ce in ce mai mare de medici stomatologi implantologi”, ne-a declarat Anatolie Timus, medic specialist stomatolog.

Implantul preia functia radacinii dentare
In cazul in care nu stiti ce este acela un implant dentar, va reamintim ca este un corp metalic care se plaseaza in tesutul osos maxilar si/sau mandibular in functie de necesitati. „Odata acceptat, implantul preia functia radacinii dentare. Acceptarea implantului sau osteointegrarea presupune formarea si consolidarea legaturii dintre suprafetele implantului si tesutul osos. Toate celelalte suprastructuri atasate implantului fac parte din lucrarea protetica ce va inlocui unul sau mai multi dinti. In cazul implantelor moderne, suprastructura este formata din coroana dentara si legatura dintre aceasta si implant”, a precizat medicul stomatolog. Implantele sunt confectionate din titan, inca de la inceputul utilizarii lui existand o preocupare constanta de a imbunatati aderenta acestuia la os. Materialul din care este confectionat implantul nu trebuie sa fie numai bine tolerat de tesuturile inconjuratoare, ci si sa transmita fortele de masticatie intr-un mod non-traumatic pentru osul suport. Acest lucru a fost realizat prin modificarea in timp a designului implanturilor. Astfel, forma optima a implantului dentar a ajuns sa fie in anul 2005 cea de surub, al carui corp sa fie usor tronconic (de forma radacinii).

Pacientii intreba daca implantul sta
„Una dintre cele mai frecvente intrebari pe care pacientii o adreseaza este daca implantul sta. In conditiile in care implantul folosit este de buna calitate si tratamentele din etapele chirurgicale si protetice sunt realizate corect, in prezent rata de succes la cinci ani postoperator trebuie sa fie de 97-98% la mandibula si 93-95% la maxilar. Aceasta rata este obtinuta in prezent si in clinicile specializate in implantologie din Romania”, a completat medicul Anatolie Timus. Interventia chirurgicala se realizeaza cu ajutorul anesteziei locale, insa, in mod optional, de cele mai multe ori se poate folosi sedare pe cale intravenoasa sau prin inhalatie. „In general, anestezia locala este suficienta pentru inserare, iar durerile postoperatorii sunt, in proportie de 95% din cazuri, absolut suportabile (cu un grad de intensitate a durerii post-extractiei dentare), de cele mai multe ori nefiind necesara nici macar o doza de antialgic”, a precizat specialistul. Indicatiile tratamentului sunt edentatiile (lipsa totala sau partiala a dintilor), indiferent de marime sau cauza.

Contraindicatii locale si generale
Va intrebati, probabil, care sunt limitele acestei metode de protezare dentara. „Contraindicatiile sunt atat locale, cat si generale. Prin metodele de aditii osoase, contraindicatiile locale au fost mult reduse. Astfel, din acest punct de vedere, mai multi pacienti pot beneficia acum de asemenea tratament. Contraindicatiile generale sunt, de obicei, consecinta bolilor generale grave (diabet insulinodependent, ciroza hepatica, HIV, infarct miocardic la mai putin de sase luni cu antecedente, corticoterapie)”, a completat stomatologul. Dupa interventia chirurgicala, cu sau fara protezare provizorie, urmeaza vindecarea osoasa si osteointegrarea (pana in sase luni). Dupa 5-7 zile de vindecare a gingiei, urmeaza etapa de amprentare, aplicarea lucrarii protetice definitive. „Deci, in maximum sase luni, pacientul poate avea lucrarile protetice fixate si functionale. In cazul augumentarilor mari (adaos de os artificial), perioada se prelungeste cu 3-6 luni (5-10% din cazuri)”, a incheiat medicul.