Fericita intalnire a regizorului cu actorul

Actuala editie a Festivalului de Dramaturgie Contemporana a consemnat, in primele spectacole, o dubla performanta: pe de o parte, o lectura regizorala inspirata, cu o viziune centrata pe discursul de profunzime, pe de alta parte,o interpretare actoriceasca de exceptie, cu prestatii memorabile.
Dupa deschiderea oficiala, vineri a urcat pe scena Teatrul Odeon din Bucuresti cu piesa „Marchizul de Sade” de Doug Wright, regia, miscarea scenica si ilustratia muzicala fiind semnate de Beatrice Rancea. Piesa parcurge ultima perioada din viata marchizului, care, inchis intr-un sanatoriu de nebuni, nu inceteaza sa-si trimita inspre cititori scrierile otravite de morbul viciului. Spectacolul realizat de Beatrice Rancea reuseste sa transgreseze, cu inteligenta si subtilitate, imbracamintea licentioasa a limbajului, ducand discursul scenic in sfera creatorului ce nu cunoaste limitari sau reguli si nu poate fi oprit nici atunci cand i se taie limba. Este o stare de tensiune permanenta, de zbatere exterioara si interioara, la nivelul intregului angrenaj, intre vinovatie si nevinovatie, viciu si castitate, moralitate si imoralitate, luciditate si dementa, parcursul si finalul demonstrand persistenta si forta maleficului in universul uman. Beatrice Rancea, inspirat servita de decorurile lui Constantin Ciubotaru si de costumele lui Catalin Botezatu, da gravitate si profunzime spectacolului, iar interpretarea lui Florin Zamfirescu (Marchizul de Sade) este una de exceptie, convingatoare, apasata, cu ridicari si scaderi de tonuri, cu expresii sugestive ale unui chin interior, cu explozii de triumf. Cea de-a doua zi a festivalului a adus pe scena Teatrul „Nottara” din Bucuresti, cu piesa „Vizitatorul” de Eric-Emmanuel Schmitt, in regia lui Claudiu Goga. Nici de aceasta data accentul n-a cazut pe actiune, pe evenimente, ci pe dezbaterea de idei, mergand spre un spectacol – eseu, in care greul tensiunii se consuma in interior. Regizorul realizeaza, in primul rand, un studiu atent si minutios pregatit, abil orchestrat si cu multa greutate ideatica, personajele, Sigmund Freud (Alexandru Repan) si Necunoscutul (Mircea Andreescu) devenind doar pretexte ale unui discurs, ale unei infruntari intre ateism si credinta, realitate si irealitate, fara rezolvarea finala a conflictului. Starea de ambiguitate si framantare interioara este minunat intretinuta de cei doi actori, care devin, pe rand, victima si calau, acuzat si acuzator, intr-un joc tensionat al prezentului cu trecutul si cu viitorul, cu o extindere asupra destinului umanitatii insasi.
Tot sambata, la Sala Studio, Teatrul „Sica Alexandrescu” a prezentat spectacolul cu piesa „Dupa ploaie” de Sergi Belbel, in regia lui Dan Vasile, care a reusit sa intruchipeze, cu mult simt al ritmului si al organizarii scenice, ajutate de scenografia inspirata a lui Doru Zanfir, un spatiu al umanitatii in decadere, unde singuratatea, viciile, aspiratiile, invidiile, ura, dragostea, dispretul se perinda intr-o derulare dramatica de secvente existentiale. Fiecare personaj isi traieste drama, iar relatiile cu ceilalti nu fac decat s-o evidentieze, sa-i dea relief, tinerii actori ai trupei brasovene reusind sa se adapteze cu talent si daruire rolurilor jucate.
Spectacolele din primele doua zile ale Festivalului de Dramaturgie Contemporana au asezat deja stacheta la un nivel ridicat, ce poate face din actuala editie una dintre cele mai reusite.