Unii parinti traiesc numai prin si pentru copii

De cate ori nu vi s-a intamplat sa va intalniti cu vechi cunostinte, pe care nu le-ati mai vazut de ceva vreme, si primul lucru despre care v-au vorbiat a fost copiii? Ei bine, in cazul in care nu se intampla foarte des, este OK sa se vorbeasca despre realizarile copiilor. Insa in momentul in care pe lista de realizari ale parintilor predomina performantele odraslelor, se poate spune ca respectivii adulti traiesc numai prin si pentru copii.

Parintii exagereaza in mod voit
„In cazul in care parintii fac astfel de afirmatii din tot sufletul, fara ca fenomenul sa capete o oarecare repetivitate, putem spune ca lucrurile isi urmeaza un curs firesc. Este normal sa fim mandri de copiii nostri si sa ne bucure realizarile lor. Iar unii parinti nu fac altceva decat sa-si arate atasamentul fata de familie prin astfel de afirmatii”, ne-a declarat psihologul Catalin Gherasim. De asemenea, in societatea zilelor noastre, poate fi vorba si de o latura de snobism, in sensul ca e la moda si da bine sa-ti lauzi copiii si sa vorbesti celorlalti despre performantele lor. „Mai putem vorbi aici si de un pattern comportamental. Astfel, multi dintre parinti se comporta in acest fel pentru ca asa au invatat la randul lor. Aici mai intervine, uneori, si o alta componenta: este vorba de erijarea parintelui in rolul de victima, de sacrificat. Pentru a masca propriile neimpliniri si nerealizari, unii parinti vor sa transmita prin aceasta lauda la adresa copiilor faptul ca ei sunt cei care s-au sacrificat pentru ca odraslele lor sa ajunga unde sunt”, a adaugat Catalin Gherasim. De asemenea, mai sunt cazuri in care copiii nu acorda parintilor atentia si recunoasterea pe care ei o asteapta. Astfel, adultii incearca sa mascheze aceasta carenta afectiva prezentand mereu public realizarile copiilor. Acest tip de comportament are, insa, si un mesaj ascuns, respectiv cel de sacrificiu al parintelui pentru realizarile copiilor. „Sa nu trecem cu vederea faptul ca asemenea exagerari in prezentarea rezultatelor copiilor sunt voite si realizate in totala cunostinta de cauza”, a precizat psihologul.

Reversul medaliei
In cazul in care parintii insista foarte mult pe acest aspect, putem spune ca este vorba chiar de o suprapunere a propriei presonalitati peste cea a copilului. O data cu trecerea timpului copiii vor suporta din ce in ce mai greu atitudinea parintilor, mai devreme sau mai tarziu izbucnind si prezentandu-si nemultumirile. „Copiii vor obosi sa fie mijlocitorii implinirii aspiratiilor parintilor si in astfel de contexte iau nastere, adesea, conflicte de mare amploare”, a precizat psihologul.