Relaxare – Cota unica de impozitare a „pocnit” firmele

Un calcul simplu arata ca asa-zisa „relaxare fiscala” mareste veniturile colectate la bugetul de stat

Guvernul a inceput anul 2005 cu o reforma fara precedent in sistemul fiscal autohton introducand cu surle si trambite cota unica de impozitare de 16%, menita, cel putin teoretic, sa incurajeze dezvoltarea firmelor. In consecinta, impozitul pe profitul realizat de firme a scazut cu 9 puncte procentuale, de la 25% la 16%. Insa, „relaxarea” fiscala nu a durat prea mult, pentru ca imediat, aceiasi specialisti intr-ale finantelor au decis impozitul pe dividende sa se dubleze de la 5% la 10%. Astfel ca, din pacate, daca la prima vedere castigul „indesat” in buzunarele oamenilor de afaceri prin introducerea cotei unice pare destul de consistent, in realitate el este aproape nesemnificativ. Iata si de ce. Daca anul trecut o firma obtinea un profit de 100 de milioane de lei, 25 de milioane de lei erau platiti ca impozit pe profit. In cazul in care Adunarea Generala a Actionarilor decidea ca restul de 75 de milioane de lei sa fie impartit ca dividende, rezulta ca firma respectiva mai trebuia sa plateasca la stat 3,75 milioane de lei impozit pe sumele distribuite actionarilor. In aceste conditii, rezulta ca obtinand un profit de 100 de milioane de lei distribuit in dividende o firma trebuia sa achite la stat un impozit total de 28,75 milioane de lei, cota de impozitare fiind in acest caz de 28,75%. In 2005, lucrurile s-au schimbat insa. Cota unica de impozitare ia acum din castigul de 100 de milioane de lei al unei firme suma de 16 milioane de lei drept impozit pe profit si 8,4 milioane de lei impozit pe dividende (10% din cele 84 de milioane de lei distribuite ca dividende). Adica, pentru un profit de 100 de milioane de lei, cota totala de impozitare a unei firme ajunge astazi pana la 24,4%. In concluzie, pentru fiecare suta de milioane de lei obtinuta drept profit, „minunata” cota unica de impozitare de 16% indeasa in conturile societatilor pe actiuni imensa suma de… 4,35 milioane de lei.

Cota de impozitare a veniturilor… s-a dublat
Calculele sunt si mai „triste” daca cel care conduce afacerea plateste impozit pe cifra de afaceri si nu pe profit. Pentru ca si impozitul pe veniturile realizate de catre firme s-a dublat de la 1,5% la 3%, urmand „modelul” celui pe dividende, rezulta urmatorul adevar trist: cota de impozitare a cifrei de afaceri s-a dublat. Adica, in loc sa plateasca un impozit total de 250 de milioane de lei asa cum facea anul trecut si o suma similara sa o foloseasca pentru realizarea unei investitii, o firma este obligata astazi sa achite statului un impozit total de 500 de milioane de lei, iar de investitii poate sa „uite”. Din pacate, reforma nu s-a oprit aici, iar impozitele majorate au „rasarit” ca ciupercile dupa ploaie. Cel mai important, impozitul pe dobanzile bancare a fost inzecit de la 1% la 10%. Strategia Guvernului a fost cum nu se poate mai proasta pentru ca in acest an, la „tonul” dat de Banca Nationala, nivelul dobanzilor a coborat foarte mult. In acest moment, dobanzile bancare nici macar nu mai acopera inflatia, iar daca mai luam in calcul si impozitarea de 10%, rezulta ca o firma care a depus bani la o banca are foarte mari sanse ca la scadenta sa constate ca poate cumpara mult mai putine lucruri decat ar fi facut la deschiderea contului.

„Nu stim care este scopul acestei strategii”
Referindu-se la aceste aspecte, Mircea Suman, presedintele Fundatiei pentru Promovarea Intreprinderilor Mici si Mijlocii (FPIMM) Brasov, ne-a declarat: „Din pacate, nici pana la aceasta ora, nu stim punctual care este scopul acestei strategii fiscale. Desigur, se vorbeste tot mai mult despre necesitatea cresterii incasarilor la bugetul de stat insa nu ni se dau date concrete cu privire la aceste aspecte. Pana unde trebuie sa creasca aceste venituri bugetare? Cu cat mai este nevoie sa creasca? Este clar ca Romania nu are o strategie de dezvoltare economica. In orice reforma fiscala trebuie sa stii pana unde sa schimbi lucrurile. Exista o limita pana la care reformatorii pot merge. Depasirea ei atrage dupa sine consecinte negative precum franarea dezvoltarii economice, scaderea initiativei private, reducerea numarului de angajati si in final, reducerea consumului”.