Noaptea de Santandrei este o noapte autohtona a strigoilor

Ajunul sarbatorii Sfantului Apostol Andrei este prilej de practici magice, usturoiul fiind la loc de cinste
Dincolo de traditia Bisericii, potrivit careia Sf. Apostol Andrei a propovaduit Evanghelia stramosilor nostri, fiind numit „Apostolul romanilor”, amintirea acestui ucenic al lui Hristos se pastreaza si in memoria colectiva a poporului, in diferite povestiri, colinde si alte creatii folclorice. Traditia spune ca, prin partile Dobrogei de azi, lumea era foarte tulburata de haitele de lupi ce misunau peste tot. Apostolul Andrei, sosit pe acele meleaguri si avand darul tamaduirii si al minunilor, a vindecat ranile multora si prin rugaciuni a legat gura lupilor. De aceea, Sfantului Andrei i se acorda si atributul de „mai marele peste lupi si fiare salbatice” si de ziua lui se leaga anumite interdictii: nu se lucreaza, nu se da de pomana, nu se imprumuta lucrurile din casa. Toate acestea sunt respectate pentru ca oamenii, in special calatorii, dar si animalele domestice sa fie feriti de lupi, de alti pradatori si de strigoi. Intrucat dupa aceasta sarbatoare incepe iarna, ziua acestui sfant este numita „Andrei de iarna” ori „Andrei cap de iarna”, iar numele popular al lunii decembrie, care incepe imediat, este „Undrea”.
Dupa credinta populara a romanilor, noaptea de 29 spre 30 noiembrie, numita noaptea de Santandrei este o noapte autohtona a strigoilor. Aceasta era prilej de mare spaima, intrucat se credea ca spiritele mortilor ies din morminte si impreuna cu strigoii vii se iau la bataie pe la hotare, raspantii si alte locuri necurate, cu limbile de la melite si coasele furate de prin gospodariile oamenilor si ca atunci cand nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor unde incearca sa le suga sangele. Pentru ca sa se protejeze, oamenii mancau si se ungeau pe tot corpul cu usturoi sau numai pe frunte, pe piept, pe spate si la incheieturi. De asemenea, ungeau cercevelele ferestrelor cu usturoi, facandu-se semnul crucii, ca si usa si hornul casei. Tot acum avea loc obiceiul numit „pazitul usturoiului”, care consta intr-o adevarata petrecere a fetelor si flacailor cu mancare, bautura si mult joc in noaptea de Santandrei, iar una sau doua batrane ori chiar fetele nu faceau altceva decat sa pazeasca capatanile de usturoi. Se credea ca acest usturoi vegheat la lumina lumanarilor si apoi jucat in hora capata puteri miraculoase. In alte zone, petrecerea nocturna se numea chiar „Usturoiul”, iar fetele confectionau cu acest prilej o papusa de carpe, impodobita cu usturoi, pe care o asezau sub icoana. Exista credinta in popor ca in aceasta seara, ca si la alte mari sarbatori, se deschide cerul si acela care cere atunci o anumita dorinta si-o poate implini. Remarcabil este faptul ca la Minisatul „Sf. Andrei” din Brasov, atelier de creatie si spiritualitate romaneasca, condus de prof. Ioan Sorin Apan, obiceiul este reconstituit si restituit in fiecare an de catre liceenii de la Colegiul National „Andrei Saguna” si de la „Nicolae Titulescu”, care redescopera frumusetea autentica a traditiilor populare.

Fetele de maritat isi pot afla acum ursitul
Tot in aceasta noapte, fetele de maritat nu pierdeau prilejul de a face practici de divinatie la fantana, la cotetul porcului, la gardul si poarta gospodariei, la masa incarcata cu usturoi, toate avand acelasi scop: aflarea ursitului si cum este acesta (daca este tanar sau batran, bogat sau sarac, frumos sau urat). Aceste acte magice erau savarsite in taina de fiecare fata in parte sau cu participarea mai multor fete. Interesant este obiceiul numit „facerea turtei de Andrei”, consemnat de Tudor Pamfile: „Fetele mari care se aduna la casa uneia pentru facerea turtei de Andrei, aduc apa cu gura. Pentru colacul de Andrei aduc apa neinceputa. La turta se pune aceeasi masura de apa, sare si faina, masurandu-le acestea cu o coaja de nuca. Fiecare fata isi coace turta sa pe vatra si apoi o mananca, asteptand peste noapte voinicul care va veni in vis sa-i dea apa pentru astampararea setei ce-i pricinuieste turta”. Se spune ca acela care este visat ca aduce apa este ursitul, iar daca chipul lui este necunoscut, cand fata il va intalni, va sti ca el este alesul.