Ulciorul – o afectiune oftalmologica ce nu trebuie tratata cu indiferenta

Stim cu totii ca zona ochilor este cea mai sensibila de la nivelul fetei. De aceea, trebuie sa o ingrijim cum se cuvine. In caz contrar, apar tot felul de probleme si complicatii. Una dintre infectiile intalnite nu de putine ori este cea numita in limbaj popular ulcior. Despre cat de grava poate fi o astfel de afectiune, precum si ce complicatii vor aparea atunci cand ea este tratata empiric, ne spune in randurile care urmeaza medicul oftalmolog Aurelian Barar.

Resurse imunitare suficiente, infectia e izolata
„In pleoapa, in grosimea ei, exista niste glande (ale lui Meibomius) care secreta componenta grasoasa a lacrimilor. Orificiile de deschidere sunt in spatiul de deasupra genelor. Exista aproximativ la fel de multe glande ale lui Meibomius cate gene sunt”, ne-a declarat Aurelian Barar, medic primar oftalmolog. In exterior, pe piele, la baza genelor, mai exista o grupa de glande corespunzatoare firelor de par (din gene). In cazul unei secretii mai vascoase, care impiedica eliminarea fluida, atat glandele mari (ale lui Meibomius), cat si cele ale pielii o retin in interior.
„Iar in conditii de igiena precara sau deficitara, se poate infecta cu flora microbiana care traieste in mod obisnuit pe suprafata ochiului si a pielii. In acest fel se produce ceea ce in limbaj popular se numeste ulcior si in limbaj stiitific se numeste Orgelete sau Hordeolum”, a completat oftalmologul. Atunci cand e vorba de glandele pielii, daca organismul are suficiente resurse imunitare, evolutia se face ca in cazul unui cos acneic banal. Cand ulciorul se localizeaza pe glandele lui Meibomius, atunci evolutia sa poate fi ceva mai dramatica, de tip furuncul.
„Vreau sa precizez ca, avand resurse imunitare suficiente, organismul reuseste sa izoleze infectia, ea cedand in cateva zile, de obicei fara a lasa vreo urma”, a adaugat dr. Aurelian Barar.

Rareori granuloamele se retrag
Uneori, in cazul glandelor lui Meibomius, punga de puroi este imbracata intr-o camasa fibroasa, ajungandu-se la o formatiune de tip granulomatos, care se simte ca un nodul mai dur, de marimea unui bob de orez. Dimensiunea poate evolua pana la marimea unui bob de piper sau, in cazurile mai grave, poate atinge marimi gigant. „La persoanele cu o imunitate scazuta, aceste inflamatii pot recidiva neplacut de des. Granuloamele, pe care noi le denumim salazioane, pot ramane ca atare ani de zile. Rareori se intampla ca ele sa se retraga. Cel mai adesea se inflameaza si se linistesc in decursul timpului, in mod repetat, atunci cand sunt inflamate fiind uneori foarte dureroase”, a adaugat oftalmologul.

In cazul recidivelor, cure de vaccinare
Formandu-se in zone deosebit de abundent vascularizate, aceste formatiuni inflamatorii nu vor fi tratate in mod empiric. „Nu putini sunt cei care apeleaza la metode mai putin stiintifice, precum comprese calde cu ceai de musetel, cu cozi de lingura incalzite si alte metode de acest fel. De aceea, pacientii trebuie sa stie ca de indata ce simt micul nodul inflamator si dureros, trebuie sa se adreseze medicului, pentru a stabili tratamentul adecvat, cu antibiotice locale si/sau generale, dupa caz. De asemenea, ulcioarele nu vor fi stoarse pentru a se elimina capul purulent, deoarece mici fragmente purulente pot scapa in circulatia sangelui, putand produce, ulterior, chiar si abcese cerebrale sau stari septicemice (infectii grave ale sangelui)”, a precizar dr. Aurelian Barar. In cazul in care recidivele sunt foarte frecvente, in colaborare cu dermatologul, alergologul si, eventual, infectionistul, se vor face chiar cure de vaccinare. „Tot medicul e cel care poate face diferenta intre un simplu salazion si o tumora benigna sau de natura canceroasa. De mentionat ca, descoperite in timp util, aceste tumori pot fi perfect vindecate chirurgical”, a adaugat medicul oftalmolog.