Incompetenta sau lipsa de clarviziune

Vineri dupa-amiaza, avocatii si partile implicate in procesele care urmau sa fie judecate, in sala J 3, de un complet, compus dintr-o judecatoare si un reprezentant al Parchetului Local, au fost martorii unei situatii care ridica multe semne de intrebare cu privire la felul in care magistratii Sectiei Penale a Judecatoriei Brasov isi fac datoria. Pe rolul acestei instante s-a aflat un dosar in care o parte vatamata, un muncitor, reclama faptul ca inculpatul, o profesoara de liceu, a refuzat sa-i mai inapoieze sculele cu care efectuase o lucrare. Meseriasul nu le ceruse, iar inculpata nu s-a opus in nici un fel. Instanta a fost sesizata de politisti, care au trimis dosarul la Judecatorie, fapta fiind incadrata la infractiunea de „abuz de incredere”. In dosar s-a trecut la audierea partii vatamate si a inculpatei. Timp de ora si jumatate, spre exasperarea asistentei, grefierul de sedinta a notat cele declarate. Desi de la primele discutii legate de acest dosar s-a conturat clar faptul ca, in acest caz, nu ne aflam in fata unei fapte de natura penala, iar solutionarea cade in sarcina unei instante civile, presedinta de sedinta a continuat sa persiste in greseala, deruland o cercetare judecatoareasca fara nici un temei. Punctul culminant al acestei grave erori este momentul in care, dupa circa doua ore de dezbateri, partile avand si cuvantul in incheiere, instanta constata ca cele doua parti doresc impacarea. Dovedind lacune mari in ceea ce priveste cunostintele de procedura penala, dupa cum a remarcat in sala un magistrat, de la o instanta superioara, judecatoarea a luat act de faptul ca partea vatamata s-a impacat cu inculpata si isi retrage plangerea. Gestul acesteia este „taxat” de avocata inculpatei care depune chitanta de onorariu in valoare de trei milioane de lei vechi, mentionand si faptul ca se solicita cheltuieli de judecata in sarcina partii vatamate. Procedural vorbind, asa cum ne-a precizat sursa citata anterior, judecatoarea ar fi trebuit, la finalul cercetarii judecatoresti, sa treaca la pronuntarea unei sentinte in care inculpatul sa fie achitat, pe motivarea ca fapta pentru care instanta a fost sesizata nu are obiect, si nicidecum sa admita impacarea. Prin felul in care a fost tratata aceasta cauza, timp de aproape doua ore, asistenta a remarcat nivelul slab de pregatire a presedintei de sedinta, care a trecut dintr-o eroare intr-alta. La final, pe holul instantei, partea vatamata, dupa ce i s-a explicat ce se petrecuse de fapt si ca este buna de plata, a izbucnit in lacrimi. „Eu vin la judecata sa-mi obtin inapoi bunurile si tot eu platesc si avocatul inculpatei? Unde e dreptatea in tara asta?” a incheiat muncitorul.
(D.A.)