Unitate – Brasovul si Marea Unire de la 1 Decembrie 1918

Brasovenii si toti locuitorii Tarii Barsei nu puteau lipsi, cu fapta, cu gandul sau macar cu sufletul de la implinirea Marii Uniri. Istoricii sunt de acord ca actul de 1 Decembrie 1918 n-a fost rodul accidental al unei simple conjuncturi favorabile, ci consecinta fireasca a unei realitati istorice, aducand la normalitate un adevar fiintand de veacuri si indeplinind un ideal romanesc care n-a incetat sa traiasca de-a lungul timpului in inimile romanilor. Noianul evenimentelor mari si a celor aparent marunte care au precedat si insotit marele eveniment de la 1 Decembrie 1918 – crearea „Romaniei Mari” in granitele sale naturale: de la Tisa la Nistru si de la Dunare pana la Marea cea Mare – a inceput cu vestea intrarii Romaniei in primul Razboi Mondial, ce a fost cunoscuta la Brasov, inca din noaptea de 14/15 august 1916. Evenimentul va determina autoritatile austro-ungare sa paraseasca orasul, iar consilierii ramasi au hotarat sa predea orasul armatei romane. In acea seara, trupele romanesti isi faceau intrarea triumfala in stravechiul oras, unde populatia romaneasca, cat si cea saseasca umpleau trotuarele, balcoanele si Piata Sfatului. In Piata Sfatului coloana romana s-a dispus in fata Bisericii Ortodoxe, dupa care au sunat semnalul de rugaciune; era „cea dintai rugaciune romaneasca a unei ostiri biruitoare sub steagul Romaniei libere” (N. Iorga). A urmat apoi o alta festivitate, in Scheii Brasovului, la Biserica Sfantul Nicolae, de la care au absentat preotii romani, care fusesera arestati de vechile autoritati, inca din primele ore ale intrarii Romaniei in razboi. Aceeasi primire calda, entuziasta s-a facut ostirii romane in toate localitatile Tarii Barsei. Evenimentele ulterioare, insa, vor umbri aceste momente de intensa bucurie. Incepea ofensiva austro-ungara de recuperare a teritoriilor pierdute. O data cu aceasta, incepeau si represaliile impotriva romanilor.
Un loc aparte, prin tragismul sau, l-a reprezentat momentul „bataliei Brasovului” din 7-8 octombrie 1916, din zona gara Bartolomeu – dealul Sprenghi. In zori, inamicul va declansa un atac surpriza asupra companiei romane, stationate in aceasta zona. In cateva minute si-au gasit moartea cei mai multi dintre aparatori, victime ale artileriei inamice. Cei ramasi in viata au incercat sa se retraga spre oras, dar au fost ucisi de grenade. Din intreg efectivul companiei, n-a scapat nici unul cu viata; s-a tras pana si in raniti. Pe locul „macelului” de la Bartolomeu, mai tarziu, la 7 iulie 1921, a fost dezvelit un monument impresionant in cinstea eroilor cazuti, la festivitate fiind prezenti suveranii Primariei: Regele Ferdinand si Regina Maria. Dupa „momentul Bartolomeu”, luptele au continuat pe dealul Sprenghi, Warthe, pe strazile Brasovului vechi, pe inaltimea „Straje”.

Romanii din Tara Barsei s-au pregatit pentru Marea Unire
In toamna anului 1918, brasovenii traiau cu entuziasm apropierea implinirii visului de unitatea nationala. Intruniti in casele parohiale ale Bisericii Sf. Nicolae, in ultimele zile ale lui noiembrie, brasovenii au decis constituirea Sfatului National Roman din Tara Barsei, avand in frunte un Comitet Executiv si propunandu-si sa se ocupe de organizarea garzilor nationale in comunele din zona. In primul numar din „Glasul Ardealului” (aparut intre 9 noiembrie 1918 si 12 ianuarie 1919), se lanseaza un apel de organizare: „Romani din toate unghiurile tarii! Organizati-va! Faceti sa rasune glasul vostru dintr-un colt in celalalt al lumii, in cinstea si mandria neamului nostru intreg”. Inca de la inceputul activitatii sale, Sfatul National Roman din Tara Barsei a apelat „la constiinta tuturor fiilor neamului rugand sa-si pastreze cumpatul, sa nu dea nastere la certuri, neintelegeri, tulburari”, in interesul „fiecaruia si viitorul intregului neam romanesc”.
In aceeasi perioada, au inceput sa se formeze garzile nationale, despre care „Glasul Ardealului” consemna: „romanii din Tara Barsei si Tara Fagarasului, din tinutul Rupei au participat la evenimentele revolutionare cu darzenia si combativitatea ce i-a caracterizat si in alte momente ale istoriei”.
Referitor la atitudinea comunitatilor etnice brasovene si transilvane, in general, in randul maghiarilor exista o retinere si chiar ostilitate, indeosebi in perioada cat orasul n-a fost stapanit de trupele romane, dupa ce timp de 40 de zile (29 august – 7-8 octombrie 1916) Brasovul a trait clipe de entuziasm, mandrie si incredere in armata romana. Exprimata de catre Consiliul National Sasesc, pozitia sasilor este sustinuta si de intelectualii brasoveni, prin dr. Karl Ernst Schnell, primarul de atunci al Brasovului, care, intr-o convorbire cu un reprezentant al presedintelui SUA, W. Wilson, spunea: „Sasii apreciaza unirea tuturor romanilor ca rezultat al unui proces firesc si legitim”.
„Veniti la Marea Adunare Nationala de la Alba-Iulia”
La 10/23 noiembrie 1918, organele centrale reglementau participarea romanilor transilvaneni la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, prin publicarea Convocarii, preluate de organul de presa al noilor autoritati brasovene „Glasul Ardealului”. In coloanele acestui ziar se putea citi adeziunea clara si entuziasta pentru unire: „Lozinca noastra este: Unirea tuturor romanilor intr-un stat national, in care toate puterile sociale, tinand de aceeasi tinta, se unesc firesc si de buna voie, intr-o deplina armonie, conform ideilor moderne de constitutionalism si economie nationala”. Ziarul adresa romanilor indemnul de a pleca la Alba Iulia, publicand, in trei numere consecutive, pe prima pagina apelul: „La Alba Iulia; Veniti la Marea Adunare Nationala sa ne afirmam cu tarie drepturile noastre sfinte!”. Timp de zece zile, in judetul Brasov s-au desfasurat adunarile de alegeri si s-au semnat documentele de imputernicire si investire a delegatilor cu transmiterea vointei generale a romanilor de unire a Transilvaniei cu Romania. Conform convocarii, de pe meleagurile brasovene a fost delegat la Marea Adunare de la Alba Iulia, protopopii, reprezentanti ai societatilor culturale, invatatori, ofiteri si soldati ai Garzii nationale, meseriasi, reprezentanti ai cercurilor electorale, delegati desemnati si imputerniciti pe localitati. In urma procedurilor, la Alba Iulia au fost cel putin 94 de delegati, din zona Brasovului. Pentru istoricul dr. Ioan Vlad „Cifra de 94 delegati reprezinta totalul delegatilor identificati documentar, dar numarul lor este cu siguranta mai mare”, estimand la 140 de persoane participarea brasovenilor. Consultarea democratica si plebiscitara a romanilor, prin semnarea credentionalelor, a adunat 12.102 de semnaturi, fiind o dovada a vointei romanesti de unire: „sa fim alaturati, impreuna cu teritoriile romanesti din Ardeal, Banat, Ungaria si Maramures, la Regatul Romaniei, sub stapanirea Majestatii Sale, Regele Ferdinand I”. In ziua de 1 Decembrie, pe cand la Alba Iulia se hotara „Unirea cea Mare”, in bisericile brasovene se sarbatorea cu multa evlavie acest maret eveniment. La mormantul lui Andrei Muresianu, absolventii si elevii scolilor medii romanesti, in prezenta garzii nationale si a unui numeros public, au depus o coroana de flori cu tricolorul romanesc.